Studiul atent al proceselor politice, din ultimul sfert de veac din Republica Moldova, ne ilustrează o succedare rapidă a unor stiluri de guvernare, diferite ca şi conţinut ideologic, dar izbitor de asemănătoare sub aspectul (ne)integrităţii morale.

Recentul sondaj de opinie realizat de către Centrul de Cercetare Sociologică din Moldova relevă, o dată în plus, că liderii Partidului Liberal — Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă — sunt percepuţi drept cei mai oneşti politicieni, în timp ce protagoniştii recentelor „lupte de cocoşi politici” împart cu frăţie poziţiile din subsolul acestui clasament.

Cercetările sociologice ne demonstrează că în democraţiile firave (precum este, încă, din păcate, Republica Moldova) politicienii corupţi sunt mai atractivi pentru susţinătorii potenţiali, pentru piramida politică, şi pentru motoarele de partid, colectoare de voturi de la cetăţeni.

Mulţi dintre cei înrolaţi, de bună voie, în structuri politice autohtone, se lipesc ca muştele de partidele, liderii cărora chiar dacă merg regulat la biserică (neapărat flancaţi de bodyguarzi şi presă), neglijează cu fariseism cea de-a opta poruncă Dumnezeiască („Să nu furi”). Sărmanele albinuţe de partid (sau, de fapt, bondari?), nădăjduiesc să le cadă şi lor chilipiruri multe şi dese.

Dominată de afacerişti, care şi-au organizat partidele după modelul propriilor corporaţii, scena politică se contaminează cu membri şi activişti dornici să devină acţionari ai acestei afaceri rentabile. Adunaţi în jurul liderilor lor, făţarnici şi imorali, bărzăunii politicii mioritice îşi valorifică cota, atât cât le permite cererea şi oferta.

Pentru a deveni mai agreabili consumatorului final (alegătorul), urmând un business-plan prestabilit, coţcarii supremi (re)investesc profitul brut în mărfuri noi şi ambalaje frumoase pentru produsele perimate. Avizi şi calculaţi, îşi ajustează mesajul în funcţie de cererea de pe piaţă: azi luptă pentru legalitate, mâine — pentru contrabandă; azi vorbesc limba română, mâine se răzgândesc „ştiinţific”; azi ne promit pace şi înţelegere, mâine dezgroapă din nou securea războiului.

Consecvenţa cauzei ori stabilitatea mesajului nu contează, importantă este ocuparea unui nou segment de „piaţă”, aducător de profituri pentru „directorii generali” şi, într-o măsură mai mică, „acţionarilor” unor partide-diluate.

În pofida sumelor exorbitante alocate de către competitorii „publici-privaţi” pentru menţinerea „cotei de piaţă”, există încă un număr mare de cetăţeni conştienţi, care nu se doresc complici la această orânduire cleptocratică, luptând din răsputeri pentru bunăstare colectivă şi idealuri comune. Să nu-i dezamăgim…

Blogul deputatului Valeriu Munteanu http://munteanu.md/