Orice s-ar spune, dar „amendarea” trecutului de către istorici sau parlamente întotdeauna se face nu în numele trecutului, ci al viitorului. 

Şi votul din 12 iulie din Parlament privind condamnarea crimelor comunismului şi interzicerea simbolicii comuniste s-a făcut tot în numele viitorului, nu al trecutului. Iată de ce, acest vot trebuie să ducă la consolidarea societăţii moldovene, nu la dezbinarea ei. În acest sens, îmi reafirm convingerea că subiectul discutat e prea important ca să fie tăvălit, conjunctural, prin mizeria târgurilor politice de culise. Din păcate, aşa a şi fost, votul a fost „negociat” numai că în limbajul politic de la Chişinău, orişice troc (târg) politic murdar se numeşte „compromis rezonabil”.

Unii observatori politici au definit votul din 12 iulie drept „cel mai curajos şi cel mai matur act politic pe care l-a făcut actuala guvernare de când se află la putere”. Nu cred însă că acest „cel mai curajos act” denotă maturizarea şi consolidarea relaţiilor din interiorul AIE. Relaţiile dintre liderii AIE sunt la fel de proaste ca şi mai înainte, fiind bazate pe interese egoiste de partid, iar „cele mai curajoase acte politice” votate sunt, de obicei, rodul unor târguri obscure. Cu toate acestea, consider că ceea ce s-a întâmplat joi în Parlament e cu adevărat o victorie, dar o victorie morală, pe care AIE i-o datorează liderului PL, M. Ghimpu, omul politic cel mai detestat de către comunişti, în surdină şi de către colegii de Alianţă, dar care a demonstrat încă o dată că, în politică, dacă ai caracter şi te poţi bate consecvent pentru ideile şi principiile tale, poţi învinge. În bătălia pentru condamnarea crimelor comunismului învingător a ieşit Mihai Ghimpu, iar această victorie îl va aşeza în istoria modernă a RM pe o treaptă mai sus decât pe actualii lui colegi de Alianţă, mari şi tari, cu posturi importante - oricum ai „suci mâinile istoriei”, condamnarea comunismului în RM va fi legată de numele lui M. Ghimpu. Filat, extrem de sensibil când e vorba de locul său în istorie, a înţeles mai bine decât alţii ce s-a întâmplat joi, el a înţeles încă în ajunul votării că în acest episod cedează în faţa lui Ghimpu, de aceea a şi lansat ideea revenirii la chestiunea dată, înregistrând o iniţiativă legislativă care prevede condamnarea tuturor regimurilor totalitariste, începând, probabil, cu cele sclavagiste şi terminând cu regimul lui Lukaşenko din Belarus. Trebuie să fim totuşi atenţi ca nu cumva în lista dictatorilor să nimerească şi Ştefan al nostru, cel drag şi sfânt, care uneori, pe la petreceri, mai tăia capul unui boier dacă nu-i plăcea cătătura acestuia...

Repet: victoria e una morală şi nu va schimba nimic în mentalitatea societăţii, în atitudinea ei faţă de comunism, în general, şi faţă de PCRM în particular. Aici Voronin are dreptate când afirmă că democraţii au întârziat cu 22 de ani, că ei sunt foarte bine cunoscuţi în R. Moldova. Dacă nu vor exista voinţă politică şi acţiuni coordonate din partea AIE privind decomunizarea şi desovietizarea societăţii, PCRM va continua să rămână cel mai mare şi mai influent partid politic din RM. La asemenea trebuşoare îi duce mintea şi, dacă în locul secerii şi ciocanului comuniştii vor propune ca noua siglă a PCRM să conţină ceva foarte „moldovenesc” şi „statalist” (capul de zimbru, de exemplu), ea va fi şi mai periculoasă pentru cele trei partide din Alianţă... Din acest punct de vedere, admit şi eu că PCRM are tot temeiul să destupe o şampanie cu ocazia votului de joi din Parlament. Trebuie să realizăm odată şi odată un adevăr şi să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului: locomotiva PCRM-ului nu a fost şi nu este sigla cu secera şi ciocanul, ci liderul lui, V. Voronin. Cât va exista Voronin, va exista şi acest partid, chiar şi fără sigla sa istorică. Da, ceea ce s-a întâmplat e o înfrângere pentru PCRM, dar e o înfrângere de acelea care îl va face mai puternic.

Concluzia noastră este că războiul cu comunismul poate fi câştigat nu luptând cu siglele, cu simbolurile. Moldovenii se vor despărţi de comunism şi de Voronin când Alianţa va face viaţa lor mai omenească şi mai suportabilă. Sărăcia e soră dreaptă cu ideologia comunistă, iar interzicerea ideologiei comuniste nu transformă ghiorăitul maţelor în muzică patriotică...

Constantin Tănase, www.timpul.md