Deputații Partidului Liberal au depus astăzi, 2 aprilie 2014, o sesizare la Curtea Constituțională în care solicită interpretarea art. 118 alin. (3) din Constituţie, cu elucidarea prin prisma normelor invocate a întrebărilor, dacă se permite depunerea unei cereri în instanţa de judecată într-o altă limbă decât limba română şi care este gradul de „acceptare” a limbii pentru ca desfăşurarea procesului într-o altă limbă să nu pericliteze drepturile constituţionale fundamentale de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare?

Deputații PL susțin că dacă s-a convenit desfăşurarea procesului într-o altă limbă decât limba română, actele procedurale întocmite în altă limbă devin inaccesibile terţelor persoane care, posibil, au un interes legitim în cauza respectivă.

„Cine sunt participanţii la proces care urmează să „accepte” folosirea unei alte limbi de procedură — toţi participanţii sau doar o parte dintre ei, în unanimitate sau în majoritate? Norma constituţională stipulează că limba trebuie să fie acceptabilă „pentru majoritatea persoanelor care participă la proces”. Într-o interpretare stricto sensu, aceasta înseamnă că o parte din participanţi poate decide, în detrimentul interesului legal al unei minorităţi, să desfăşoare procesul într-o limbă necunoscută de unii participanţi. Constituie aceasta o încălcare a dreptului la apărare sau nu?

La fel de neclar este ce se întâmplă în cazul intervenirii unor noi participanţi la proces — urmează a fi renegociată limba de desfăşurare în continuare a procesului sau nu? Cum poate fi asigurat dreptul la apărare al unui nou participant la proces, care trebuie să aibă acces la toate actele procedurale întocmite în altă limbă?
Nu este oare încălcat dreptul accesului liber la justiţie pentru vorbitorii de limbă română care intervin într-un proces judiciar desfăşurat în altă limbă şi se află în imposibilitate de a se apăra?

La fel, o cerere în instanţă depusă într-o altă limbă decât limba română constituie un impediment pentru exercitarea efectivă a dreptului la apărare a persoanelor vizate care nu cunosc limba cererii, care urmează a fi eliminată prin neadmiterea cererilor în altă limbă decât limba română sau este suficientă traducerea cererii în limba română?

Este posibilă declararea „acceptabilă” doar a anumitor limbi, vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, sau poate fi utilizată o limbă de circulaţie internaţională, engleza sau franceza, de exemplu?” - sunt întrebările care urmează să fie clarificate prin interpretarea de către Înalta Curte a voinţei legiuitorului constituant pusă la baza textului art. 118 alin. (3) din Constituţie, inclusiv prin prisma idealurilor consfinţite în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Aici vedeți sesizarea depusă de către Deputații PL