Deputaţii Fracţiunii PL propun Parlamentului o iniţiativă legislativă privind proiectul de adoptare a unei noi constituţii.

Vedeţi în continuare proiectul propus de PL al Constituţiei Republicii Moldova

CONSTITUȚIA REPUBLICII MOLDOVA       

Proiect

D E C L A R A Ţ I A DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere şi democratice,
AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;
CONSIDERîND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;
SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria-parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;
LUÎND ACT de faptul că Parlamentul multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională "Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia" prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;
SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 "Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale", iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească", acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;
REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat , din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;
PORNIND de la Declaraţia suveranităţii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;
ŢINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;
REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;
APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,
P R O C L A M Ă
solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.
În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;
ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;
DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;
HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;
GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinînd grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Adoptată la Chişinău, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991.

TITLUL 1
DISPOZIŢII GENERALE

         Articolul 1. Statul Republica Moldova
(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernămînt a statului este republica.
(3) Republica Moldova este un stat social, de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.

         Articolul 2. Suveranitatea şi puterea de stat
(1)Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.
(2) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat, care se exprimă prin alegeri şi referendum.
       (3) Cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului. Hotărîrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican sînt obligatorii. 
      (4)  Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.
 
        Articolul 3. Teritoriul
(1) Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sînt consfinţite prin lege organică, respectîndu-se principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul Republicii Moldova sub aspect administrativ este organizat în comune, oraşe,  regiuni şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.
 (4)   Localităţilor din stînga Nistrului le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie în conformitate cu un statut special adoptat prin lege organică.

        Articolul 4. Drepturile şi libertăţile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.
 
        Articolul 5.  Democraţia şi pluralismul politic
(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.
(2) Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului.
 
          Articolul 6. Partidele politice în sistemul politic
(1)Sistemul politic prin care se asigura organizarea, functionarea si conducerea societatii este întemeiat pe libertatea şi pe caracterul benevol de constituire a partidelor politice.
(2)Partidele politice contribuie la formarea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor prin referendum şi alegeri.
(3)Partidele politice sînt obligate să respecte prinncipiile democratice, să respingă violenţa ca mijloc de promovare a intereselor sale.
(4)Sîunt interzise partidele politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor militează împotriva pluralismului politic, principiilor statului de drept, suveranităţii şi independenţei, integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. 

       Articolul 7. Separaţia şi colaborarea puterilor
În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.

Articolul 8. Constituţia, Lege Fundamentală
(1)Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Fundamentală, învestită cu forţă juridică supremă prin manifestare de voinţă generală a poporului.
(2)Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică, 

   Articolul 9. Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internationale
(1)Republica Moldova respectă  cu bună-credinţă Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, îşi bazează relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(2)  Ratificarea unui tratat internaţional care conţine dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.
(3) Tratatele internaţionale ratificate de Parlament  sîunt parte componentă  a dreptului intern.

   Articolul 10. Politica de integrare europeană
(1)În scopul promovării stabilităţii, bunăstării,  modernizării şi asigurării securităţii ţării sub aspect politic, economic şi social, Republica Moldova îşi orientează politica sa externă şi internă spre integrare în organizaţiile şi în organismele internaţionale, prioritară fiind integrarea în Uniunea Europeană. 
(2)În procesul de integrare în organizaţiile şi în organismele internaţionale, Republica Moldova poate delega acestora unele competenţe prin legile de ratificare a tratatelor de aderare.   
(3)Republica Moldova îşi păstrează dreptul suveran de a se retrage din organizaţiile şi din organismele internaţionale la care este parte.

        Articolul 11. Proprietatea şi economia
(1) Proprietatea este privată şi publică. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.
(2)  Statul ocroteşte şi garantează condiţii juridice egale tuturor tipurilor şi formelor de proprietate.
(3)Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.
(3) Economia Republicii Moldova este o economie de piaţă. Piaţa, libera iniţiativă economică şi concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.

        Articolul 12. Unitatea poporului şi dreptul la identitate şi la dezvoltare
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova.
(2) Republica Moldova este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi.
     (3) Statul recunoaşte şi garantează tuturor cetăţenilor săi dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
      (4) Statul nu va adopta acte şi nu va  admite  nici un fel de măsuri în scopul suprimării identităţii persoanelor aparţinînd unor alte etnii şi al limitării nejustificate a drepturilor acestora.
      (5) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare.

        Articolul 13. Cetăţenia Republicii Moldova
(1)Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.
(2)Statul recunoaşte pluralitatea de cetăţenii în condiţiile legii. Deţinerea cetăţeniei unui alt stat nu diminuează drepturile şi libertăţile cetăţeanului şi nu-l eliberează de obligaţiile rezultate din cetăţenie, dacă legea nu prevede altfel.
(3)Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.  Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.

Articolul 14. Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova
(1)Statul protejează drepturile şi interesele legitime atît ale cetăţenilor săi din ţară, cît şi ale cetăţenilor săi din străinătate, inclusive ale  celor care se află acolo la muncă.
(2)Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.
(3)  Statul sprijină întărirea legăturilor cu diaspora moldovenească   şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sînt.

Articolul 15. Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor
(1) Cetăţenii   străini   şi  apatrizii   se bucură de  aceleaşi drepturi şi libertăţi şi au aceleaşi obligaţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de Constituţie şi de lege.
(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale, în condiţii de reciprocitate sau în temeiul unei hotărîrii judecatoreşti.  
(4) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi expulzaţi din ţară în cazurile şi în ordinea prevăzute de lege. 

Articolul 16. Republica Moldova, stat neutru
(1) Republica Moldova este un stat neutru şi nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.
(2) În cazul ameninţării suveranităţii, integrităţii şi caracterului unitar al statului, Republica Moldova poate alege o altă formă de apărare a calităţii de stat suveran şi independent.
 
        Articolul 17.  Simbolurile statului
(1) Republica Moldova are drapel, stemă şi imn.
(2) Drapelul de Stat al Republicii Moldova este tricolor. Culorile sînt dispuse vertical, în ordinea următoare, începînd de la lance: albastru, galben, roşu. În centru, pe fîşia de culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.
(3) Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară - albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinînd în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stîngă un sceptru de aur.
(4) Imnul de Stat al Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.
(5) Drapelul, stema şi imnul sînt simbolurile de stat ale Republicii Moldova şi sînt ocrotite de lege.

        Articolul 18. Limba oficială şi  funcţionarea altor  limbi
(1) Limba oficială  a Republicii   Moldova     este limba română
(2) Statul va contribui la cunoaşterea şi la utilizarea limbii oficiale în Republica Moldova prin politici de integrare a minorităţilor lingvistice şi de consolidare a poporului.
(3) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea altor limbi vorbite pe teritoriul  său.
(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.

Articolul 19. Capitala
(1) Capitala Republicii Moldova este municipiul Chişinău.
(2)  Municipiul Chişinău beneficiează de un statut special, care se stabileşte prin lege organică. 

TITLUL II
DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

Capitolul I
DISPOZIŢII COMUNE

Articolul 20. Universalitatea
(1) Drepturile şi libertăţile omului sînt inalienabile, aparţin fiecăruia de la naştere şi se aplică continuu.
(2) Drepturile şi libertăţile omului sînt determinate de principiile şi de normele internaţionale unanim recunoscute, de Constituţie şi de lege.

Articolul 21. Egalitatea
În Republica Moldova toate persoanele sînt egale în faţa legii. Statul nu admite nici o discriminare şi garantează egalitatea drepturilor şi a libertăţilor omului fără deosebire de sex, rasă, naţionalitate, origine etnică,  limbă, religie, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială sau sau alte criterii stabilite de lege.      

         Articolul 22. Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzeli într-un termen rezonabil.
(3) Orice persoană este în drept, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, să se adreseze organismelor internaţionale pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor omului.
        (4) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

        Articolul 23. Prezumţia nevinovăţiei
Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

Аrticolul 24. Neretroactivitatea legii
(1) Nimeni nu va fi condamnat pentru fapte care, în momentul  comiterii, nu constituiau un act delictuos.
(2) Nu se va  aplica  nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.  În cazul în care după săvîrşirea actului delictuos răspunderea a fost anulată sau diminuată, se aplică legea nouă.
         (3) Legea care înăspreşte răspunderea sau înrăutăţeşte situaţia persoanei nu are putere retroactivă.

Articolul 25. Dreptul fiecărui  om  de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
(1)Fiecare om are dreptul să-şi cunoască drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.
(2) Nepublicarea legilor şi altor acte normative conduce la inexistenţa lor.

          Articolul 26. Exercitarea drepturilor şi libertăţilor
 (1) Fiecare om îşi exercită drepturile şi libertăţile cu bună-credinţă fără să încalce drepturile şi libertăţile altor persoane.
 (2) Necunoaşterea legii nu exonerează de răspundere.

          Articolul 27. Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
 (1) Exerciţiul drepturilor şi al libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi care sînt condiţionate de interesele siguranţei naţionale, ale bunăstării economice a ţării, ale ordinii publice,  ale apărării drepturilor şi libertăţilor  altor persoane şi a regimului constituţional.
(2) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
 (3) Nu se supun restricţiilor drepturile şi libertăţile prevăzute la articolele...

Capitolul II
 DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE

Articolul 28. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
 (2) Pedeapsa cu moartea este abolită.
(3)  Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau la tratamente crude, inumane ori degradante.
(4) Nimeni nu  va  fi supus unui tratament  medical  forţat decît în cazurile prevăzute de lege.

Articolul 29. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu cîte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată, instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună de îndată punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen. Învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
 (8) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
 
        (9) Nimeni nu va fi lipsit de libertate pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală.

            Articolul 30. Dreptul la apărare şi la asistenţă juridică
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi a libertăţilor sale.
(3) Fiecare om are dreptul la asistenţă juridică calificată. În cazurile prevăzute de lege, asistenţa juridică se acordă gratuit.
(4) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
(5) Imixtiunea în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.

            Articolul 31.Dreptul la libera circulaţie
(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.
(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.

Articolul 32. Inviolabilitatea vieţii intime, private şi familiale
(1) Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, privată şi familială.
          (2) Fiecare om are dreptul la inviolabilitatea vieţii intime şi private, la păstrarea secretului personal şi familial, la ocrotirea onoarei şi demnităţii.
 (3) Difuzarea informaţiei despre viaţa intimă, privată şi familială a persoanei fără consimţămîntul acesteia este interzisă.

Articolul 33. Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia.
(2) De la prevederile alin.(1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:
a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti;
b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii.
(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sînt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant.

Articolul 34. Secretul comunicării
Secretul corespondenţei, poştei, telecomunicaţiilor şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

          Articolul 35. Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea se manifestă în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(2) Cultele religioase sînt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(3) În relaţiile dintre cultele religioase sînt interzise orice manifestări de învrăjbire.
(4) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.

          Articolul 36. Libertatea opiniei şi a exprimării
(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.
(3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare,la separatism teritorial,la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.

Articolul 37. Libertatea creaţiei
(1) Libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată. Creaţia nu este supusă cenzurii.
(2) Dreptul cetăţenilor la proprietate intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sînt apărate de lege.
(3) Statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi ale ştiinţei naţionale şi mondiale.

Articolul 38. Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile  publice, potrivit competenţelor ce le revin,  sînt obligate  să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice, inclusiv asupra stării mediului, şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de apărare a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, siguranţa naţională.
(4) Este interzisă secretizarea documentelor care nu corespund prevederilor alin. (3).
(5)  Mijloacele de informare publică sînt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(6) Mijloacele de informare în masă nu sînt supuse cenzurii.
        
Articolul 39. Dreptul la învăţătură
(1) Fiecare om are dreptul la  învăţătură.
(2) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu, prin învăţămîntul liceal şi prin cel profesional, prin învăţămîntul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.
 (4) Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţămînt de toate gradele.
(5) Învăţămîntul de stat este gratuit.
(6) Instituţiile de învăţămînt, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
(7) Instituţiile de învăţămînt superior beneficiază de dreptul la autonomie.
(8) Învăţămîntul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.
(9) Statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţămîntului religios. Învăţămîntul de stat este laic.
(10) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinţilor.

Articolul 40. Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Acordarea de ajutor medical urgent şi minimul asigurării medicale sînt gratuite.
 (3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.
 
Articolul 41. Dreptul la un mediu sănătos
(1) Fiecare om are dreptul la un mediu neprimejdios din punct  de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate. În interesul actualei şi al viitoarelor generaţii, statul asigură ocrotirea mediului şi utilizarea raţională a resurselor naturale.
(2) Statul garantează fiecărui om accesul liber la informaţie ecologică şi la răspîndirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic.
(3) Tăinuirea sau falsificarea informaţiilor despre factorii ce sînt în detrimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege.
(4) Persoanele fizice şi persoanele juridice poartă răspundere pentru daunele pricinuite prin încălcarea dreptului la un mediu sănătos.

Articolul 42. Dreptul de a alege şi de a fi ales
       (1) Dreptul de vot se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, precum şi prin referendum. Realizarea acestui drept este o datorie civică.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 16 ani, împliniţi pînă în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcînd cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.
(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.

Articolul 43. Dreptul la administrare
(1) Cetăţenii au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.
(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.

Articolul 44. Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sînt libere, se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

             Articolul 45. Dreptul la asociere
 (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, sindicate, patronate şi în alte forme de asociere.
 (2) Din partide politice nu pot face parte străinii şi apatrizii.
(3) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide politice se stabilesc prin lege.
 (4) Salariaţii au dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Sindicatele şi patronatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.
       (5) Orice persoană are dreptul de a întemeia şi de a se afilia în condiţiile legii, în diferite asociaţii obşteşti.
    (6) Asociaţiile cu caracter secret  sînt interzise.
  
          Articolul 46. Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţie împotriva şomajului.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.
(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate.
 
              Articolul 47. Interzicerea muncii forţate
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) munca persoanei condamnate, prestată în perioada de detenţie sau munca neremunerată în folosul comunităţii, prestată de acesta în condiţii normale;
b) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de  alt pericol;
c) munca care face parte din obligaţiile civile, stabilite de lege.

          Articolul 48. Dreptul la grevă
(1) Dreptul la grevă este recunoscut. Grevele pot fi declanşate numai în scopul apărării intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor.
(2) Legea stabileşte condiţiile de exercitare a dreptului la grevă, precum şi răspunderea pentru declanşarea nelegitimă a grevelor.

             Articolul 49. Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
 (1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sînt stabilite de lege.
 (3) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
 (3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori din contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
(5) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la moştenire este garantat.

Articolul 50. Libertatea activităţii de întreprinzător
 Fiecare om este în drept să practice liber activităţi de întreprinzător şi alte activităţi economice neinterzise de lege.

             Articolul 51. Dreptul la asistenţă şi protecţie socială
 (1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.
 (3) Pensiile de stat şi alocaţiile sociale se stabilesc în modul prevăzut de lege, se indexează periodic şi nu pot fi mai mici decât minimul de existenţă recunoscut oficial.
           (4) Sînt stimulate: asigurarea socială facultativă, crearea unor forme suplimentare de asigurare socială şi activităţile de binefacere.

           Articolul 52. Familia
(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
(2) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.
(3) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(4) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.
(5) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.
 
      Articolul 53. Protecţia maternităţii şi a copiilor
(1)Statul ocroteşte maternitatea şi copii.
(2) Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, au drepturi egale şi se bucură de ocrotire socială şi protecţie specială din partea societăţii şi a statului în scopul dezvoltării lor armonioase.
(3) Statul acordă alocaţiile necesare pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copiilor bolnavi ori cu dizabilităţi.
(4) Nu se admite supunerea copiilor unui tratament crud sau degradant, antrenarea acestora în activităţi care ar dăuna dezvoltării lor fizice, intelectuale şi morale.
 (5) Toate preocupările de întreţinere, instruire şi educaţie a copiilor orfani şi a celor lipsiţi de  ocrotire părintească revin statului şi societăţii. Statul  stimulează şi sprijină activităţile de binefacere faţă de aceşti copii.
(6) Alte forme de asistenţă socială pentru copii se stabilesc prin lege.

           Articolul 54. Protecţia tinerilor
 (1) Tinerilor li se garantează dreptul la dezvoltare spirituală, morală şi fizică.
 (2) În stat se creează condiţiile necesare unei participări libere şi eficiente a tineretului la viaţa socială, politică, economică, culturală şi sportivă a ţării.

Articolul 55. Protecţia persoanelor cu dizabilităţi
Persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul le asigură condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţămînt, de instruire şi de integrare socială.

Articolul 56. Dreptul de petiţionare
 (1) Cetăţenii au dreptul să depună petiţii individuale şi colective în autorităţi publice şi în instituţii.
 (2) Adresările şi petiţiile trebuie să fie examinate în modul şi în  termenele stabilite de lege.

          Articolul 57. Drepturile persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său de  o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul  stabilit a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. Condiţiile exercitării acestui drept se stabilesc prin lege.
(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite de organele de urmărie penală şi instanţele judecătoreşti.
(3) Răspunderea autorităţilor nu înlătură răspunderea persoanelor care şi-au exercitat funcţiile cu rea-credinţă.

             Articolul 58. Avocatul Poporului
(1) Avocatul Poporului este o instituţie împuternicită să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi să supravegheze respectarea, garantarea şi asigurarea acestor drepturi şi libertăţi de către autorităţile administraţiei publice şi instanţele judecătoreşti.
(2) Avocatul Poporului este numit de Parlament pentru un mandat de 5 ani, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(3) Una şi aceeaşi persoană poate exercita funcţia de Avocat Poporului doar un singur mandat.
(4) Poate fi numită în funcţia de Avocat Poporului persoana care are studii juridice superioare şi experenţă profesională de cel puţin 10 ani.
  (5) În exercitarea atribuţiilor, Avocatul Poporului este independent şi se supune numai legii.
          (6) Modul de organizare şi de funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului se stabileşte prin lege organică.

Capitolul III.
 ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE 

           Articolul 59. Obligaţia respectării Constituţiei şi a legii
 Fiecare om este obligat să respecte cu stricteţe Constituţia şi legea.

             Articolul 60. Devotamentul faţă de  Patrie
(1) Devotamentul faţă de ţară şi de Constituţie este sacru.
(2) Cetăţenii cărora le sînt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii sînt obligaţi să le îndeplinească cu credinţă şi onoare, iar în cazurile prevăzute de lege, să depună jurămîntul cerut de ea.    
 
            Articolul 61. Apărarea Patriei
 (1) Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfîntă a fiecărui cetăţean.
 (2) Serviciul militar este îndeplinit în cadrul forţelor armate, destinate apărării naţionale.
       (3) Cetăţenii care nu pot satisface serviciul militar din convingeri religioase sau din alte cauze stabilite prin lege organică pot solicita înlocuirea acestuia cu serviciul de  alternativă.

          Articolul 62. Contribuţii financiare
(1) Orice persoană are obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte contribuţii financiare  sînt interzise, în afara de cele stabilite prin lege.

          Articolul 63. Protecţia mediului
 Fiecare persoană este obligaţă să ocrotească mediul şi să manifeste atitudine grijulie faţă de  bogăţiile naturale.

          Articolul 64. Conservarea moştenirii culturale şi a celei istorice
          Fiecare persoană este obligată să se îngrijească de păstrarea moştenirii culturale şi istorice, să ocrotească monumentele istorice şi culturale.

Titlul III
AUTORITĂŢILE PUBLICE
 
Capitolul IV
PARLAMENTUL

SECŢIUNEA 1
 Alegerea şi organizarea  Parlamentului
 Articolul 65. Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi autoritate legislativă
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.
(2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi.
 
          Articolul 66. Alegerea Parlamentului
(1)Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică,  în stare de război sau de catastrofă, pînă la încetarea acestor stări.  
(2)Data alegerilor deputaţilor în Parlament se stabileşte cu cel puţin 3 luni până la expirarea mandatului sau în termen de cel mult 60 de zile de la dizolvarea Parlamentului precedent. 
(3)Parlamentul este ales în circumscripţii electorale prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în baza sistemului reprezentării proporţionale.
(4)Alegerile se desfăşoară în ultima duminică a lunii în care au avut loc alegerile precedente.  În cazul alegerilor anticipate, ziua alegerilor se stabileşte   pentru ultima duminică a lunii în care urmează a fi organizate alegerile. 
(5)Modul de organizare şi de desfăşurare a alegerilor este stabilit prin lege organică.
(6)Pentru calitatea de deputat în   Parlament  pot candida cetăţenii Republicii Moldova de la   vârsta de 21 de ani.

           Articolul 67.  Durata mandatului.
(1) Deputatul intră în posesia mandatului în momentul alegerii sale în calitate de deputat, fapt adeverit prin certificate, eliberat de Comisia electorală de circumscripţie în termen de 24 ore de la sfârşitul alegerilor. Din acest moment deputatul beneficiază de imunitate parlamentară.
(2) Deputatul începe exercitarea efectivă a mandatul în momentul în care Curtea Constituţională, la propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotărăşte validarea mandatului de deputat.
(3)În cazul în care Curtea Constituţională, va constata în termenele prevăzute de lege, încălcarea legislaţiei electorale, din partea concurenţilor electorali, care a dus la schimbarea rezultatelor votării,  va invalida mandatul acestora.
(4)Mandatul deputatului încetează în cazul dizolvării Parlamentului, incompatibilităţii, la cerere, la intrarea în vigoare a sentinţei judecătoreşti irevocabile pentru infracţiune premeditată, în caz de deces.
(5)Mandatul deputatului expiră în momentul validării alegerii noului Parlament.
(6)Din data alegerilor şi pînă la validarea mandatelor de către Curtea Constituţională, Parlamentul precedent nu poate modifica Constituţia, şi nici nu poatec adopta, modifica sau abroga legi organice. 

          Articolul 68.  Şedinţa de constituire a Parlamentului
(1)Parlamentul se convoacă în şedinţă de constituire de către Preşedintele Curţii Constituţionale,  în cel mult 30 de zile de la alegeri, cu condiţia validării a cel puţin 2/3 din mandate.
(2)După validarea mandatelor, deputaţii în şedinţă solemn depun în faţa judecătorilor Curţii Constituţionale următorul jurământ: „Jur să îndeplinesc cu bună credinţă încrederea acordată de către popor de a participa la exercitarea puterii de stat, să respect Constituţia şi legile ţării, să aduc la îndeplinire cu conştiinciozitate îndatoririle ce îmi revin în calitate de deputat, iar acţiunile pe care le voi întreprinde  vor fi  făcute numai spre folosul şi bunăstarea poporului. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
(3) Şedinţa de constituire a Parlamentului nou ales este prezidată, până la alegerea Preşedintelui Parlamentului, de către cel mai în vîrstă deputat.
(4)Procedura desfăşurării şedinţei solemne de constituire a Parlamentului se stabileşte în Regulamentul Parlamentului.
 

Articolul 69. Organizarea internă
(1) Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. Resursele financiare ale Parlamentului sînt prevăzute în bugetul aprobat de acesta.
(2) Preşedintele Parlamentului se alege prin vot secret, cu majoritatea voturilor deputaţilor aleşi, pe durata mandatului Parlamentului. El poate fi revocat în orice moment prin vot secret de către Parlament cu o majoritate de cel puţin două treimi din voturile deputaţilor aleşi.
(3) Numărul vicepreşedinţilor Parlamentului se stabileşte în dependenţă de numărul fracţiunilor parlamentare. Din partea fiecărei fracţiuni parlamentare, la propunerea acesteia, se alege un vicepreşedinte. 
 

           Articolul 70. Caracterul public al şedinţelor
(1) Şedinţele Parlamentului sînt publice.
(2) Parlamentul poate hotărî ca anumite şedinţe, ce ţin de măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională să fie închise.
 
          Articolul 71. Mandatul reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul. 
 
Articolul 72. Incompatibilităţi şi imunităţi
(1)Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
(2)În cazul în care, deputatul în termen de 15 zile, nu a înlăturat incompatibilitatea, mandatul de deputat se consideră încheiat. 
(3) Pe durata mandatului deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau tras la răspundere penală   fără acordul Parlamentului.
(4) Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.

SECŢIUNEA-a 2-a
Funcţionarea Parlamentului 
         

Articolul 73. Atribuţiile de bază
Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
a) adoptă legi, hotărîri şi moţiuni;
b) declară referendumuri;
c) interpretează legile organice şi ordinare şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;
d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;
e) aprobă doctrina militară a statului;
f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie;
g) ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor internaţionale încheiate de Republica Moldova;
h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;
i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine;
j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;
k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova;
l) declară mobilizarea parţială sau generală;
m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;
n) iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele societăţii;
 p) adoptă acte privind amnistia;
r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi.
 
          Articolul 74. Sesiuni
(1) Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii iulie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii decembrie.
(2) Parlamentul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare sau speciale, la cererea Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputaţi.
 
          Articolul 75. Categorii de legi
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sînt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a)sistemul electoral;
b)organizarea şi desfăşurarea referendumului;
c)organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice antrenate în exercitarea puterii de stat; 
d)organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrative, a Consiliului Legislativ, a Avocatului  Poporului;
e)organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
f)organizarea şi funcţionarea partidelor politice;
g)modul de stabilire a zonei economice;
h)regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
i)regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;
j)organizarea generală a învăţămîntului;
k)regimul general al cultelor religioase;
l)regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război;
m)infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
n)acordarea amnistiei şi graţierii;
o)bugetul de stat şi  Bugetul asigurărilor sociale de stat;
p)celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice;
q)alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.
(4) Legile ordinare intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia celor rezervate legilor constituţionale şi legilor organice.
 
            Articolul 76. Iniţiativa legislativă
(1)Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Guvernului,   unui număr de cel puţin 20000 de cetăţeni cu drept de vot, şi autorităţilor representative şi deliberative ale unităţilor administrative-teritoriale cu statut special.
(2)Autorităţile representative şi deliberative ale unităţilor administrative-teritoriale cu statut special pot înainta iniţiative legislative numai în problemele ce ţin de statului lor special.
(3)Problemele care nu pot face obiectul iniţiativei legislative ale cetăţenilor sînt stabilite de lege.
(4)Iniţiativa legislativă se realizează prin prezentarea unui proiect de lege care va corespunde cerinţelor stabilite prin lege faţă de proiectele de acte legislative.
  
          Articolul 77. Adoptarea legilor şi a hotărîrilor
(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.
(2) Legile ordinare şi hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(3)  Proiectele de lege prezentate de Guvern, sînt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă.
(4) Legile, în termen de 5 zile după adoptare, se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova.
(5) Proiectele de legi înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent  sînt examinate de către noul Parlament în ordinea stabilită de Regulamentul Parlamentului.

          Articolul 78. Promulgarea legilor
(1)   Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile în termen de 12 zile de la data primirii lor.
(2) Preşedintele Republicii Moldova, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, după consultarea Guvernului,  este în drept  să o trimită, în termen de  12 zile, spre reexaminare, Parlamentului. 
(3) Preşedintele Republicii Moldova înainte de promulgare poate cere controlul constituţionalităţii legii, care se va efectua în termen de 30 zile. În cazul în care Curtea Constituţională va declara legea, sau o parte a ei, neconstituţională, Preşedintele o remite Parlamentului spre reexaminare.
(4) În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, sau dacă    Curtea Constituţională în termenii stabiliţi confirmă constituţionalitatea legii Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de 3 zile.

         Articolul 79. Intrarea în vigoare a legii
Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare după 5 zile de la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. 
 
          Articolul 80. Dizolvarea Parlamentului
(1) În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul.
(2) Parlamentul poate fi dizolvat dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învenstitură.
(3) Parlamentul se consideră dizolvat de drept în cazul în care Preşedintele Republicii Moldova nu a fost demis prin referendum, conform prevederilor art.88  din   Constituţie.
(4) În decursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat   o singură dată. După expirarea unui an de la dizolvarea Parlamentului, Preşedintele Republicii Moldova, în termen de trei zile de la stabilirea de către Curtea Constituţională a circumstanţelor care justifică dizolvarea   Parlamentului, emite decretul privind dizolvarea repetată şi stabileşte data noilor alegeri.
 (5) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova,  şi nici în timpul    stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.

          Articolul 81. Consiliul legislativ
(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care ţine evidenţa oficială a legislaţiei Republicii Moldova,  avizează proiectele de legi,  decretele  şefului statului, proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului.  
(2) Preşedintele Consiliului legislativ, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, este numit cu votul majorităţii deputaţilor aleşi pentru un termen de 5 ani.
 (3) La propunerea Preşedintelui Consiliului legislative, Parlamentul va numi trei  membri ai Consiliului cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
 (4) Preşedintele Consiliului legislativ trebuie să dispună de  grad ştiinţific în domeniul dreptului, şi o vechime de cel puţin 10 ani   în învăţământul superior juridic sau în activitatea ştiinţifică.
(5) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabileşte prin lege organică.
 

Capitolul V
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

SECŢIUUNEA 1
 Statutul şi alegerea Preşedintele Republicii Moldova

          Articolul 82. Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului
(1) Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
(3) Preşedintele Republicii Moldova veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. Preşedintele exercită funcţia de mediere între societate şi stat.

Articolul 83. Alegerea Preşedintelui
(1)Preşedintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.   
(2)Data organizării alegerilor Preşedintelui se stabileşte cu cel puţin 3 luni până la expirarea mandatului sau în termen de cel mult 60 de zile în caz de vacanţă a funcţiei.
(3) Alegerile Preşedintelui se desfăşoară în ultima duminică a lunii în care au avut loc alegerile precedente.  În cazul alegerilor anticipate, ziua alegeriolr se stabileşte   pentru ultima duminică a lunii în care urmează a fi organizate alegerile.
(4) Pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova  pot candida persoanele care au dobîndit cetăţenia Republicii Moldova prin naştere, care au împlinit vîrsta de 35 de ani,   locuiesc permanent pe teritoriul ei nu mai puţin de 10 ani, care au studii superioare  şi posedă limba oficială a statului. Modul de propunere a candidaţilor este stabilit prin lege organică.
(5)Este declarat ales candidatul care a întrunit majoritatea din voturile alegătorilor ce au participat la alegeri. În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. 

         Articolul 84. Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului
(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este validat de Curtea Constituţională în termen de cel mult 30 de zile după alegeri.
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în condiţiile legii în ziua validării următorul jurămînt:
"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea prosperării Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
 
Articolul 85. Durata mandatului
(1)Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani   şi poate fi prelungit prin lege organică,  în caz de război sau catastrofă, până la încetarea acestora.  
(2)Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul pînă  la depunerea jurămîntului de către Preşedintele nou ales.  
(3)  Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova decît pentru cel mult două mandate.
  
       Articolul 86. Incompatibilităţi şi imunităţi
(1) Calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei altei funcţii.
(2) Pe durata mandatului, Preşedintele Republicii Moldova nu poate fi membru al unui partid.
(3) Preşedintele Republicii Moldova se bucură de imunitate.  El nu poate fi  tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.

          Articolul 87. Punerea sub acuzare
(1)Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii Moldova, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în care acesta săvîrşeşte o infracţiune.
(2)Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de  1/3 din deputaţii din Parlament la demersul Procurorului general. 
(3)Faptul punerii sub acuzare neîntârziat se aduce la cunoştinţă Preşedintelui Republicii Moldova pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(4)Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, în condiţiile legii. Preşedintele este demis de drept la data rămînerii definitive a sentinţei de condamnare.
(5)De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept.

             Articolul 88. Suspendarea şi demiterea din funcţie
(1) În cazul săvîrşirii unor fapte prin care Preşedintele încalcă prevederile Constituţiei  el poate fi suspendat din funcţie de Parlament, cu votul a două treimi din deputaţi.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din deputaţi şi se aduce, neîntîrziat, la cunoştinţa Preşedintelui Republicii Moldova.  Preşedintele poate prezenta   Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
(4) În cazul în care în rezultatul referendumului Preşedintele nu este demis,   Parlamentul se consideră dizolvat de drept. 

            Articolul 89. Vacanţa funcţiei
(1)Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz   de demisie, demitere,  imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau  deces.
(2)Cererea de demisie a Preşedintelui Republicii Moldova este prezentată Parlamentului, care ia act de aceasta.
(3)Imposibilitatea exercitării atribuţiilor mai mult de 60 de zile de către Preşedintele Republicii Moldova este confirmată de Curtea Constituţională în termen de 14  zile de la sesizare.
(4)În cazul în care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile art.83 din Constituţie se vor organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.
(5)Atribuţiile prevăzute la articolele 80, 91, 93  din Constituţie  nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.

             Articolul 90. Interimatul funcţiei
(1)Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă în condiţiile alin.(1) al art.89 din Constituţie sau a suspendării din funcţie,     interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Prim-ministrul.
(2)Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova săvârşeşte fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, în baza avizului Curţii Constituţionale, Parlamentul întrerupe interimatul funcţiei cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. 

 SECŢIUUNEA a 2-a
Atribuţii în realizarea funcţiilor

          Articolul 91. Mesaje
(1) Preşedintele Republicii Moldova poate  participa la şedinţele Parlamentului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale naţiunii. Mesajele Preşedintelui au prioritate faţă de oricare problemă inclusă în ordinea de zi a Parlamentului.

Articolul 92. Participarea la şedinţele Guvernului
1)Preşedintele  Republicii Moldova  poate  participa la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi în alte situaţii la invitaţia prim-ministrului.
2)Preşedintele Republicii Moldova poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.
 
Articolul 93. Iniţierea referendumului
(1)Preşedintele Republicii Moldova poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
(2)Referendumul se declară, în condiţiile legii, prin Decretul Preşedintelui.

        Articolul 94.  Numirea Guvernului
(1)  Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea majorităţii parlamentare organizate,   desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care majotitatea parlamentară, în termen de 30 de zile după constituirea oficială a Parlamentului nu va înainta candidatnra Prim-ministrului Președintele republicii, după consultarea fracțiunilor,  va propune canditatura Prim-ministrului.
 (2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
 (4) În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul.
 (5) Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua depunerii jurămîntului de către membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova.
(6) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.
(7) Preşedintele nu poate revoca şi numi mai mult de jumătate   din membrii guvernului care a obţinut votul de încredere a Parlamentului. În cazul în care remanierile guvernamentale vor depăşi   jumătate din membrii guvernului acesta  se supune repetat votului de încredere.
 
Articolul 95. Atribuţii în domeniul politicii externe
(1) Preşedintele Republicii Moldova poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă şefii reprezentanţelor diplomatice ale Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea clasei misiunilor diplomatice.
(3) Preşedintele Republicii Moldova primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale şefilor misiunilor diplomatice ai altor state în Republica Moldova.
 

          Articolul 96.Atribuţii în domeniul apărării şi siguranţei naţionale
(1) Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate.
(2)   Preşedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce, neîntîrziat, la cunoştinţa Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.
(4) Preşedintele Republicii Moldova numeşte Directorul serviciului de informaţie şi securitate şi coordonează activitatea acestei instituţii în condiţiile legii.
(5) Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea apărării, siguranţei naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii.

Articolul 97. Măsuri excepţionale
(1)Preşedintele Republicii Moldova declară, potrivit legii,   starea de urgenţă  generală ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului confirmarea măsurii adoptate.
(2) În cazul  în care Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.
 
       Articolul 98.  Consiliul Suprem  al Apărării şi Siguranţei Naţionale
(1)În scopul planificării, organizării şi coordonării activităţii de apărare a ţării se instituie   Consiliul Suprem al Apărării şi Siguranţei Naţionale, prezidat de către Preşedintele Republicii Moldova.
(2)Organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem al Apărării şi Siguranţei Naţionale se stabileşte prin lege organică. 
(3)În exercitarea atribuţiilor Consiliul Suprem al Apărării şi Siguranţei Naţionale emite hotărâri obligatorii pe întreg teritoriu ţării.

        Articolul 99. Alte atribuţii
Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
a)conferă decoraţii şi titluri de onoare;
b)acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
c)acordă ranguri diplomatice supreme; 
d)acordă şi retrage cetăţenia Republicii Moldova
e)acordă azil politic;
f)acordă graţiere individuală;
g)numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
h)exercită alte atribuţii stabilite prin lege.

         Articolul 100. Actele Preşedintelui
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Decretele emise de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în art. 94 (6);  art.95 (2)   se contrasemnează de către Prim-ministrul.
 
           Articolul 101. Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui
(1) Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui Republicii Moldova se aprobă, la propunerea acestuia, de către Parlament şi se includ în bugetul de stat.
(2) Indemnizaţia şi alte drepturi ale Preşedintelui Republicii Moldova se stabilesc prin lege.

Capitolul VI
GUVERNUL  
         

  Articolul 102. Rolul Guvernului
(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
(2) În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate, acceptat de Parlament.
 
         Articolul 103. Structura Guvernului
Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, viceprim-miniştri  si miniştri. In conditiile legii in componenta Guvernului pot fi inclusi si alti membri cu drept de vot consultativ.

         Articolul 104. Incompatibilităţi
Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

        Articolul 105. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Funcţia de membru al Guvernului încetează în caz de demisie, de revocare, de incompatibilitate sau de deces.

          Articolul 106. Prim-ministrul
(1) Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectînd atribuţiile ce le revin. În absenţa Primului ministru activitatea Guvernului este coordonată de un viceprim-ministru numit de acesta.
  (2) În cazul imposibilităţii Prim-ministrului de a-şi exercita atribuţiile sau în cazul decesului acestuia, Preşedintele Republicii Moldova va desemna un viceprim-ministru ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern.
Interimatul pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor încetează dacă Prim-ministrul îşi reia activitatea în Guvern.
(3) În cazul demisiei Prim-ministrului, demisionează întregul Guvern.
 (4) Pentru organizarea activităţii interne a Guvernului, Prim-ministru emite dispoziţii.

         Articolul 107. Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe.
(2) Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în condiţiile articolului 113.
(4) Hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărîrii sau ordonanţei.
 
          Articolul 108. Exercitarea  mandatului
(1) Guvernul îşi exercită mandatul pînă la constituirea legală a noului Parlament şi îşi prezintă demisia în faţa acestuia.
(2) Guvernul, în cazul retragerii încrederii, al demisiei Prim-ministrului sau în condiţiile alineatului (1), îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice, pînă la depunerea jurămîntului de către membrii noului Guvern.

Capitolul VII
RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU GUVERNUL

          Articolul 109. Informarea Parlamentului
(1)Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi.
(2)Guvernul prezintă anual Parlamentului raport privind realizarea programului său de activitate.
(3)Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.
 
         Articolul 110. Întrebări şi interpelări
(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi.
(2) Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia faţă de obiectul interpelării.
 
           Articolul 111. Retragerea încrederii
(1) Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, poate retrage încrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor.
(2) Iniţiativa de retragere a încrederii se examinează după 3 zile de la data prezentării în Parlament.
 
           Articolul 112. Angajarea răspunderii Guvernului
(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în ședința în plen a  Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată în condiţiile art. 111
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
(4) Parlamentul poate examina realizarea programului, declaraţiei de politică generală sau a legii adoptate în rezultatul angajării răspunderii şi iniţia moţiunea de cenzură în cazul în care va stabili neexecutarea acestora.
 
          Articolul 113. Delegarea legislativă
(1) În vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate adopta, la propunerea acestuia, o lege de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pînă la care se pot emite ordonanţe.
(3) Ordonanţele intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, fără a fi promulgate.
(4) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului. Proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor se prezintă în termenul stabilit în legea de abilitare. Nerespectarea acestui termen atrage încetarea efectelor ordonanţei. Dacă Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor, acestea rămîn în vigoare.
(5) După expirarea termenului stabilit pentru emiterea ordonanţelor, acestea pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.

Capitolul VIII
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

SECŢIUNEA I.
Administraţia publică centrală de specialitate

Articolul 114. Administraţia publică centrală de specialitate
(1) Organele centrale de specialitate ale statului sînt ministerele care conduc domeniile încredinţate şi sînt responsabile de activitatea lor.
(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative.
 
Articolul 115. Forţele armate
(1) Forţele armate sînt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.
(2) Structura sistemului naţional de apărare se stabileşte prin lege organică.

Articolul 116. Prefectul
       (1) Prefectul este reprezentantul Guvernului în regiune,    conduce serviciile publice deconcentrate şi asigură controlul legalităţii actelor autorităţilor administraţiei publice locale.
      (2) Organizarea şi funcţionarea prefecturii se   reglementează prin lege.

SECŢIUNEA a 2-a
Administraţia publică locală

 Articolul 117. Principiile de bază ale administrării publice locale
(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, subsidiarităţii, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.
(2) Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea administraţiei publice locale şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.
(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul unitar al statului.

Articolul 118. Autorităţile administraţiei publice locale
(1) Autorităţile deliberative ale administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală sînt consiliile comunale, orăseneşti, municipale şi regionale alese în condiţiile legii.
(2) Autoritatea executivă a administraţiei publice comunale, orăseneşti, municipale sînt primarii aleşi în condiţiile legii şi organul executiv regional.
(3) Consiliul regional coordonează activitatea consiliilor comunale, orăseneşti şi municipale în vederea realizării serviciilor publice de interes regional.
(4) Raporturile dintre autorităţile publice centrale, regionale, unităţile teritoriale autonome cu statut special 
 şi  locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor de interes comun.
 (5) Atribuţiile şi modul de funcţionare a autorităţilor administraţiei publice locale sînt stabilite de lege.
 
Articolul 119. Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.
(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.
(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii.
(4) Pămîntul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.
(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.
(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.
(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament.

Titul IV
JUSTITIA
Capitolul I Justiţia Constituţională

Articolul 120. Curtea Constituţională
 (1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, care garantează supremaţia Constituţiei, asigură  realizarea  principiului  separării puterii de stat  şi  garantează responsabilitatea  statului  faţă de persoană.
(2) Curtea constituţională  este  independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

Articolul 121. Structura
(1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani. Una şi aceiaşi persoană nu poate deŢine decît un singur mandat.
(2) Trei judecători sînt numiţi de Parlament, trei de Preşedintele Republicii Moldova şi trei de Consiliul Superior al Magistraturii.
(3)Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secretpreşedintele acesteia.

Articolul 122. Condiţiile pentru numire
Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să fie cetăţean al Republicii Moldova, să cunoască limba oficială, să aibă studii juridice superioare,  să deţină grad ştiinţific în domeniul dreptului, o vechime de cel puţin de 15 ani în activitatea juridică, învăţămîntul superior juridic sau în activitatea ştiinţifică.

Articolul 123. Independenţa
Judecătorii Curţii Constituţionale  sînt  inamovibili  pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei.

Articolul 124. Incompatibilităţi si Imunităţi
(1)Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă  activitate,  cu  excepţia celei didactice şi ştiinţifice.
(2)Judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau tras la răspundere penală fără acordul prealabil al  Parlamentului.

Articolul 125. Atribuţii
(1) Curtea Constituţională:
a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a ordonanţelor şi hotărîrilor cu caracter normativ ale Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, pînă la ratificarea acestora de către Parlament;
     b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele  alegerii  Parlamentului şi a  Preşedintelui Republicii Moldova;
f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea  Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei  de Preşedinte,  precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii  Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;
g) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor normative prevăzute la lit. a) a prezentului alineat, sesizate de instanţele judecătoreşti;
h) se pronunţă asupra constituŢionalităŢii unui partid.
(2) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de Legea cu privire la Curtea Constituţională.

Articolul 126. Actele Curţii Constituţionale
(1)În exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 125, alin. (1), lit. a), b), c), d), e) si g) Curtea Constituţională adoptă hotărîri. Hotărîrile Curţii Constituţionale sînt obligatorii, definitive şi nu pot fi atacate.
(2)În cazurile prevăzute la lit. f) si h) ale art. 125, alin. (1) Curtea Constituţională adoptă avize care poartă caracter consultativ.
(4) Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărîrii corespunzătoare a Curţii Constituţionale.

Capitolul 2
INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI

       Articolul 127. Înfăptuirea justiţiei
Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.

Articolul 128. Sistemul Instanţelor judecătoreşti
(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Casaţie, prin curţile de apel, şi prin judecătorii.
(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, instanţe judecătoreşti specializate.
(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.
(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege organică.

Articolul 129. Numirea judecătorilor
(1)La funcţia de judecător poate candida cetăţeanul Republicii Moldova care are vîrsta de 30 ani, vechime în activitatea juridică, în învăţămîntul juridic superior de cel puţin 5 ani si întruneşte alte condiţii stabilite prin lege organică.
(2)Judecătorii, preşedinţii şi vice-preşedinţii Curţii de Casaţie, curţilor de apel, şi judecătoriilor   se numesc şi se eliberează din  funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Camerei Judecătorilor a Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.
(3)Judecătorii, preşedintele şi vice-preşedinţii  Сurţii Supreme de Justiţie se numesc şi se eliberează din  funcţie de  Parlamentul Republicii Moldova, la propunerea Camerei Judecătorilor a Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii
(4)Judecătorii care au susţinut concursul sînt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă, stabilit în condiţiile legii.
(5)Pentru promovarea judecătorilor în instanţele judecătoreşti ierarhic superioare se stabileşte următoarea vechime în instanţa inferioară:
pentru funcţia de judecător la Curtea de Apel – 6 ani în judecătorii;
pentru funcţia de judecător la Curtea de Casaţie – 4 ani în funcţia de judecător la Curtea de Apel;
pentru funcţia de judecător la Curtea Supremă de Justiţie – 5 ani la Curtea de Casaţie.

 Articolul 130. Statutul judecătorilor
(1)Judecătorii instanţelor judecătoreşti au calitatea de magistraţi, sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.
(2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
(3)Judecătorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă sau tras la răspundere penală fără acordul prealabil al Camerei judecătorilor a Consiliului Superior al Magistraturii.
 (4) Drepturile, obligaţiile si răspunderea judecătorului sunt stabilite prin lege organică.

 [Art.116 modificat L957/19.07.96, MO54/15.08.96 art.517]
Articolul 131. Caracterul public al dezbaterilor judiciare
În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată  sînt publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea regulilor de procedură.

Articolul 132. Limba de procedură şi dreptul la interpret
(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba oficială a Republicii Moldova.
(2) Persoanele care nu posedă limba oficială a Republicii Moldova au dreptul de a lua cunoştinţă de materialele dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret.
(3) În condiţiile legii, procedura judiciară se poate efectua şi într-o limbă acceptabilă pentru majoritatea persoanelor care participă la proces.

Articolul 133. Folosirea căilor de atac
Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Articolul 134. Caracterul obligatoriu al hotărîrilor judecătoreşti definitive
Executarea  hotărîrilor  judecătoreşti definitive este obligatorie.

Articolul 135. Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti
Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sînt aprobate de Parlament în mărime de  cel puţin ..... 1% din bugetul de stat şi sînt incluse în bugetul de stat.

Capitolul 3. PROCURATURA

Articolul 136. Atribuţiile şi structura Procuraturii
 (1) Procuratura constituie o instituţie publică autonomă, care contribuie la înfăptuirea justiţiei prin conducerea şi exercitarea urmăririi penale, reprezentarea învinuirii în instanţele judecătoreşti, apără interesele statului, ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului, în condiţiile legii. 
(2) Sistemul organelor Procuraturii cuprinde Procuratura Generală, procuraturile teritoriale şi procuraturile specializate.
(3) Organizarea,  competenţa  şi modul de desfăşurare a  activităţii Procuraturii sînt stabilite prin lege.

Articolul 137. Mandatul procurorilor
(1)Procurorul General este numit şi eliberat din funcţie de către Parlament, la propunerea Camerei Procurorilor a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Procurorul General este numit pentru un mandat de 5 ani. Una si aceiaşi persoană nu poate deţine funcţia de Procuror General mai mult de două mandate.
(3) Procurorii ierarhic inferiori sînt numiţi şi eliberaţi de Procurorul General la propunerea Camerei Procurorilor a Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Procurorii sunt numiţi pentru un mandat de 5 ani.

Articolul 138. Statutul procurorilor
      (1) Procurorii au calitatea de magistraţi, sînt independenţi, imparţiali şi în exercitarea mandatului  se supun numai legii.
       (2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă activitate, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
        (3) Procurorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia  cazurilor de infracţiune flagrantă sau tras la răspundere penală fără acordul prealabil al Camerei Procurorilor a Consiliului Superior al Magistraturii.

Capitolul 4. AVOCATURA

     Articolul 139. Avocatura
(1)Avocatura este asociaţia profesională specializată care în scopul apărării drepturilor, libertăţilor  şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice acordă asistenţă juridică calificată prin intermediul avocaţilor.
(2)Modul de organizare şi funcţionare  a avocaturii se stabileşte prin lege.

Articolul 140. Statutul avocatului
      Avocat poate fi cetăţeanul Republicii Moldova, cu studii juridice superioare complete, posedă limba oficială si întruneşte alte condiţii stabilite prin lege organică.

Capitolul 4
CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Articolul 139. Funcţiile
   Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc si al procuraturii, şi este garantul independenţei justiţiei.
   
Articolul 140. Structura si componenţa
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din Сamera Judecătorilor si Camera Procurorilor.
(2) Fiecare cameră este formată din 11 membri desemnaţi pentru un mandat de 5 ani.  Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Ministrul justiţiei şi Procurorul General sunt membrii ambelor camere din oficiu.
(3) Pentru Camera Judecătorilor cinci membri sînt aleşi din rîndul judecătorilor prin vot secret de Adunarea Generală a Judecătorilor.
(4) Pentru Camera Procurorilor  cinci membri sînt aleşi de Adunarea generală a procurorilor, dintre care  un membru din rîndul procurorilor Procuraturii Generale si   trei   din rîndul procurorilor   procuraturilor teritoriale şi cele specializate.
(5) Pentru ambele camere sunt numiţi de Parlament cîte trei membri din rîndul cadrelor ştiinţifico-didactice titulare din învăţământul juridic, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(6) Fiecare cameră îşi alege Preşedintele pentru un termen de 5 ani. Nu pot fi aleşi în calitate de Preşedinte membrii din oficiu ai Consiliului Superior al Magistraturii.
(7) Functia de Preşedintele al Consiliului Superior al Magistraturii este exercitată pe un termen de 1 an, prin rotaţie, de către preşedinţii camerelor.

Articolul 141. Atribuţiile
(3)Consiliului Superior al Magistraturii examinează si asigură publicarea rapoartelor anuale ale Camerelor privind activitatea lor, elaborează recomandări privind eficientizarea înfăptuirii justiţiei.
(4)Consiliului Superior al Magistraturii prezintă anual Parlamentului un raport cu privire la înfăptuirea justiţiei în Republica Moldova.
(5)Camerele Consiliului Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători şi procurori.
(6)Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege.

Titlul V.
ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI FINANŢELE PUBLICE
 Articolul 142. Economia
  În vederea promovării unei economii de piaţă competitivă, de orientare socială, statul asigură:
a) reglementarea activităţii economice;
b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;
c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
d) stimularea cercetărilor ştiinţifice, inovărilor şi transferului tehnologic;
e) exploatarea raţională a resurselor naturale, în concordanţă cu interesele naţionale;
f) refacerea şi protecţia mediului, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;
h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine.

Articolul 143. Activitatea economică externă
(1) Parlamentul aprobă direcţiile principale ale activităţii economice externe, principiile utilizării împrumuturilor şi creditelor străine.
(2) Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică externă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionistă, pornind de la interesele naţionale.

Articolul 144. Proprietatea privată
(1) Proprietatea privată aparţine persoanelor fizice, juridice, unităţilor administrative  teritoriale şi statului.
(2) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă.
 (3) Statul şi unităţile administrativ teritoriale răspund pentru obligaţii cu toate bunurile ce le aparţin cu drept de proprietate privată.

Articolul 145. Proprietatea publică
(1) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Bunurile proprietate publică sînt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.
(3) În condiţiile legii bunurile proprietate publică pot fi date în administrare şi  folosinţă. 
(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
 
Articolul 146. Ocrotirea proprietăţii persoanelor străine
(1) În Republica Moldova este ocrotită proprietatea altor state, a organizaţiilor internaţionale, a cetăţenilor străini şi a apatrizilor.
(2) Modul şi condiţiile de exercitare a dreptului de proprietate al persoanelor fizice şi juridice străine, precum şi al apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova sînt reglementate prin lege.
 
Articolul 147. Moneda
 (1) Moneda naţională a Republicii Moldova este leul.
(2) Dreptul exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii Naţionale a Republicii Moldova în condiţiile legii.
 
Articolul 148. Bugetul public naţional
 (1) Bugetul public naţional cuprinde: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor medicale şi bugetele unităţilor administrativ teritoriale.
(2) Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege.
 (3) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetului asigurărilor medicale pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. În caz de formare a fondului extrabugetar, el se prezintă spre aprobare Parlamentului.
(3) Dacă bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetului asigurărilor medicale nu au fost adoptate prin lege cu cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pînă la adoptarea noilor bugete.
(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern.
(5) Bugetele unităţilor administrativ teritoriale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii de către autorităţile publice locale.
(6) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fară stabilirea sursei de finanţare.
 
Articolul 149. Sistemul fiscal
(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri bugetare se stabilesc prin lege.
(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de organele reprezentative ale unităţilor administrativ teritoriale, în condiţiile legii.
(3) Orice alte impuneri sînt interzise.
 
Articolul 150. Curtea de Conturi
(1) Curtea de Conturi exercită auditul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice.
(2) Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri numiţi de Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia, pentru un termen de 5 ani.
(3) Preşedintele Curţii de Conturi este numit şi eliberat din funcţie de către Parlament în condiţiile legii.
(4) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice.
(5) Modul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, se stabilesc prin lege.

 
Titlul VI
REVIZUIREA CONSTITUŢIEI

Articolul 151. Modul de revizuire
Constituţia Republicii Moldova poate fi revizuită prin referendum republican, precum şi de Parlament.

Articolul 152. Iniţiativa de revizuire
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:
a) un număr de cel puţin 200000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Procedura de realizare a iniţiativei populare de revizurie a Constituţiei se stabileşte prin lege organică.
b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;
c) Preşedintele Republicii Moldova;
d) Guvern.
 (2) Proiectele de legi constituţionale vor fi însoţite de  avizul Curţii Constituţionale.
   
Articolul 153. Limitele revizuirii
(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea   statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. 
(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de război sau catastrofă.

Articolul 154. Revizuirea Constituţiei prin referendum
(1) Dispoziţiile privind neutralitatea  statului, forma şi regimul de guvernămînt, structura de stat, organizarea administrativă a teritoriului, precum şi procedura de revizuire a Constituţiei, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum.
 (2) Parlamentul poate hotărî aprobarea prin referendum şi a altor prevederi constituţionale.
(3) Proiectul de revizuire a Constituţiei supus aprobării prin referendum, se adoptă de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor.

          Articolul 155. Revizuirea Constituţiei de către Parlament
(1) Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei. Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.
(2) Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei, Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă.

Articolul 156. Iniţiativa repetată de revizuire a Constituţiei
(1) O nouă iniţiativă de revizuire a Constituţiei pe cale parlamentară, care vizează aceeaşi problemă, nu poate fi readusă în Parlament sau supusă aprobării prin  referendum mai devreme de un an de la respingerea acesteia.
(2) În cazul neacceptării iniţiativei de revizuire a Constituţiei prin referendum, o nouă iniţiativă de revizuire, care vizează aceeaşi problemă, nu poate fi supusă repetat referendumului mai devreme de trei ani.

Titlul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul I
(1) Prezenta Constituţie este adoptată de Parlament  şi aprobată de către popor prin referendum.
(2) Constituţia Republicii Moldova intră în vigoare la data confirmării rezultatelor referendumului de către Curtea Constituţională.  La aceeaşi dată, Constituţia Republicii Moldova din  29 iulie 1994, cu modificările şi completările ulterioare, este   abrogată.

Articolul II
(1) Legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei Constituţii.
(2) Parlamentul şi Guvernul, în decursul unui an de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, vor asigura funcţionarea instituţiilor vizate în conformitate cu prevederile constituţionale, vor examina conformitatea legilor cu Constituţia şi vor asigura modificarea acestora.

Articolul III
(1) Parlamentul Republicii Moldova, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile pluralismului politic şi pluripartidismului la 28 noiembrie 2010, îşi va exercita  funcţiile pînă la expirarea mandatului.
(2) După intrarea în vigoare a Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova va fi ales de Parlament prin vot secret, care va exercita mandatul pînă la expirarea mandatului Parlamentului.
(3) Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat.
(4) Este ales candidatul care a obţinut votul  majorității din numărul deputaţilor aleşi. 
(5) Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova se stabileşte prin lege.
(6) Faţă de Preşedintele Republicii Moldova ales de către Parlament prevederile art.88 din Constituţie se va aplica în mod corespunzător de către Parlament.

Articolul IV
Prevederile articolului 29 alineatul (3), ce ţin de termenul reţinerii, intră în vigoare  la data de  1 ianuarie 2011.

Articolul V
(1) Noua organizare administrativă a teritoriului va fi efectuată până la desfăşurarea următoarelor alegeri locale.
(2)   În noua organizare administrativ-teritorială, raioanele se vor transforma în sectoare în care se vor plasa serviciile publice desconcentrate conduse de către sub-prefect.

Articolul VI
Titlul VII, Dispoziţii finale şi tranzitorii, se consideră parte integrantă a prezentei Constituţii şi reglementează problemele ce ţin de intrarea ei în vigoare.