În ultima zi a anului 2013, mai spre seară, atunci când Moș Crăciun, cu sacii încărcați cu daruri, intra în casele oamenilor, pe la copii cuminți, la Chișinău, ca la neoameni, apărea „ediția festivă” a Monitorului Oficial (nr. 320-321), unde a fost publicată și politica bugetar-fiscală pentru anul 2014, adică taxele, impozitele, modul lor de calculare și achitare.

Surpriza cea mai mare, a „Moș Crăciunilor” de la guvernare, pentru oamenii din sate și orașe a fost plafonarea taxelor locale, mai simplu — guvernarea a hotărât, bazându-se pe „lipsa de argumente”, cât trebuie să fie taxele în fiecare localitate, de parcă nici nu au auzit de noțiunea de „autonomie locală”.

Consecințele sunt pur și simplu devastatoare pentru comunitățile locale, care după ce au aprobat până în data de 15 decembrie 2013, bugetele locale (cu cote proprii la taxele locale), toate primăriile s-au pomenit cu ditamai găurile în bugetele locale, cuprinse între câteva mii de lei și câteva zeci de milioane de lei (mun. Chișinău), iar guvernanții noștri, care se tot declară proeuropeni, se fac că nici nu înțeleg că au depășit liniile roșii ale Constituției.

După această acțiune, aparent nevinovată și dezinteresată, în bugetele locale nu vor ajunge câteva sute de milioane de lei, care erau deja bugetați la reparația drumurilor, apeducte, sisteme de canalizare sau alte necesități locale. În același timp, acești bani vor rămâne în buzunarele marilor proprietari, care, în anumite condiții, ar putea să fie foarte generoși cu binefăcătorii lor, cu mandat, care, întâmplător sau nu, se află în an electoral și tare mai au nevoie de bani, macaroane și orez, că doar n-o să abandoneze de bună voie și nesiliți de nimeni, binecunoscutul slogan „eu votez pentru orez”…

Doar câteva exemple despre efectele „binefăcătoare” ale acestei legi: în anul 2013 Consiliul Municipal Chișinău a stabilit următoarele mărimi pentru amplasarea unităților comerciale — 20 lei/m2 pentru unitățile comerciale mai mici de 1000m2 și 15 lei/m2 pentru centrele comerciale mai mari de 1000m2, astfel, spre exemplu, un centru comercial din Bulevardul Dacia, cu 70 000 m2 a achitat 1.050.000 lei (și nu a fost deloc mult pentru un astfel de amplasament comercial), iar în 2014 va achita doar 18 mii lei, pentru că taxa a fost plafonată la 18 mii lei, suma ratată de municipalitate fiind mai mult de 1 mln. de lei. Un alt centru comercial, de la periferia Ciocanei, cu 60 000 m2, anul trecut a achitat 900.000 lei, iar anul acesta va achita cel mult 18 mii lei.

Un alt exemplu: taxa de piață stabilită de către CMC în 2013, pentru Piața de flori din centrul Chișinăului, de pe strada Bănulescu Bodoni, a fost de 720 lei/m2 și având în vedere faptul că acolo sunt 1270 m2 de piață, proprietarul a achitat în visteria orașului 914.400 lei, iar anul acesta când taxa de piață a fost plafonată la 96 lei/m2, suma ratată de municipalitate va aproximativ 800.000 lei.

Exemplele pot continua, iar problema nu este doar în mun. Chișinău, unde pur și simplu sumele sunt mai mari, ci în toate satele și orașele, care vor rata venituri importante la bugetele locale.

Iar după ce au lipsit primăria mun. Chișinău de 40 de milioane de lei, care trebuiau să ajungă la reparația străzilor, la toamnă, către alegeri, foștii noștri colegi de guvernare, vor arăta cu mâna în grădina municipalității, la cârma căreia se află, colegul nostru liberal, prim-vicepreședinte PL Dorin Chirtoacă, uitând să spună că tot ei au lipsit locuitorii capitalei de acești bani.

Autor: Valeriu Munteanu, Vicepreşedinte PL
sursa: munteanu.md