Pentru mine să vorbesc despre Rusia este destul de complicat, căci a vorbi unilateral despre Rusia ar însemna sa nu tii cont de dimensiunea acestei țări, de complexitatea problemelor cu care se confruntă însuși poporul rus. Mă aflu în situația când, pe de o parte, admir Rusia pentru scriitorii, poeții, artiștii, savanții, gânditorii săi și, pe de altă parte, condamn Rusia pentru faptul că în secolul XXI mai ramâne unicul stat din Europa care nu s-a debarasat de ideologia imperialistă. Condamn Rusia pentru faptul că are la guvernare persoane care nu vor să recunoască greșelile predecesorilor săi și, din orgoliu velicorus, nu-și pot cere iertare de la popoarele pe care le-au măcelarit, le-au deportat, le-au nimicit prin foamete organizată, le-au înjosit, le-au umilit, le-au deznaționalizat. Mă gândesc la românii moldoveni din Basarabia, astăzi Republica Moldova, care de 200 de ani se află sub ocupație rusa, chiar dacă la 27 august 1991, RM și-a declarat independența față de URSS.

Frații nostri din republicile Baltice, Lituania, Letonia și Estonia, odată cu declarea independenței, au fixat în Constituție ocupația sovietică din 1940. Pentru țările Baltice Pactul Ribbentrop-Molotov (sau Hitler - Stalin) a fost denunțat, de facto. Astăzi balticii sunt membri ai Uniunii Europene, iar Basarbia, din cele șase țări ( Polonia, Finlanda, Lituania, Letonia, Estonia și Basarabia) vizate în monstruosul Pact, ramâne ostaticul Rusiei.  

Partea stângă a Nistrului, așa numita Transnistrie, ramâne teritoriu ocupat, urmare a războiului din 1992, teritoriu pe care sunt dislocate trupe militare, arme și muniții rusești. Prin propagandă și vărsări generoase de fonduri, prin livrare de gaze la prețuri simbolice pentru autoproclamata Republică Separatistă Transnistreană, Rusia ține RM în stare de permanent șah. Frica și șantajul sunt instrumentele preferate pe care Rusia modernă le-a preluat cu fedilitate de la părinții comunismului - Lenin și Stalin. Frica a intrat atât de tare în personalitatea moldovenilor, încât astăzi, după 22 de ani de independență, RM încă nu are la guvernare oameni de stat, partide politice  care să-și asume adevărul istoric, să aibă față de Rusia un comportament demn și nu unul slugarnic. Este corect să menționez faptul că nu este doar vina Rusiei că RM a scăpat mai multe trenuri care ne-ar fi adus în UE. Vă dau câteva exemple elocvente:
În 2010, Președintele interimar al RM, Mihai Ghimpu, prin decret prizedențial, a declarat ziua de 28 iunie 1940, zi de ocupație sovietică. Curtea Constituțională a RM, spre rușinea noastră, a decis că decretul Președintelui Mihai Ghimpu este neconstituțional din motive de nerespectare a procedurii. Semn de frică și lașitate! Totuși, în fața clădirii Guvenului RM, prin decizia Primăriei Municipiului Chisinau, a fost instalată o piatra comemorativă în amintirea victimelor regimului totalitar comunist. Prin acest gest curajos al unui adevarat om de stat, Mihai Ghimpu, Președintele Partidului Liberal, s-a pomenit în topul listei dușmanilor Federației Ruse, alături de:
- John McCain, Senator American;
- Naoto Kan, Prim-minsitru al Japoniei (2010-2011), liderul Partidului Democrat;
- Mchail Saakashvili, Preşedintele Georgiei;
- Jyri Häkämies, Ministrul economiei, Finlanda;
- Jaroslaw Kaczynski, Prim-ministru al Poloniei (2006-2007);
- Andrus Ansip, Prim-ministrul Estoniei;
- Vaira Vīķe-Freiberga, Preşedinte al Letoniei (1999-2007);
- David Miliband, Ministru al afacerilor externe din Marea Britanie (2007-2010);
- Mitt Romney, fost candidat pentru funcţia de Preşedinte al SUA din partea Partidului Republican.
Vă dau un alt exemplu legat de frica conducatorilor RM de la 1990 încoace de a recunoaște crimele ocupației sovietice. Aceasta pentru că Federația Rusă nu recunoaște ocupația sovietică și se face a uita că regimul comunist de ocupație a provocat aproape 1 milion de victime prin foamete organizată, deportări, colectivizări forțate, gulaguri, crime. Unicul monument din Chișinău care comemorează victimele deportărilor staliniste a fost inaugurat la data de 23 august 2013, prin eforturile lui Dorin Chirtoacă, Primar General al Municipiului Chișinău, Prim-vicepreședinte al PL. Timp de peste 20 de ani nu a existat voința politică și nici fonduri  de la bugetul de stat pentru a ridica Monumentul în Memoria Victimelor Deportărilor Regimului Comunist de ocupație! Daca în 2007, în capitala RM, nu venea la putere Partidul Liberal, Dorin Chirtoacă, Primar al Chișinăului, cu siguranță nici astăzi Monumentul Adevărului și al Demnității poporului nostru nu ar fi existat.
Cum am scăpat trenul European. În 1998 Alianța pentru Democrație și Reforme, la guvernare atunci în RM, după un conflict politic provocat, l-a demis pe Ion Sturza, Prim-ministru al RM, cu doar o zi înainte ca Sturza să plece la Summit-ul de la Helsinki, unde urma să semneze Acordul de preaderare a RM la UE! Au urmat 8 ani de guvernare a Partidului Comuniștilor, RM a facut zece pași înapoi în ceea ce privește respectarea Drepturilor Omului, Independența Justiției, Libertatea de Exprimare și Libertatea Mass-mediei. Au fost construite scheme de corupție care, din păcate, au fost preluate de guvernarea democratică de astăzi.
Urmare a protestelor din aprilie 2009 a tinerilor din RM, care au militat pentru democrație și Integrare Europeană, în 2010 în Parlamentul RM au intrat  trei partide democratice: Partidul Liberal Democrat (PLDM), Partidul Democrat (PD) și Partidul Liberal (PL) care au format Alianta pentru Integrare Europeană. RM s-a angajat să facă reforme incluse în Planul de Acțiuni pentru semnarea Acordurilor de Asociere cu UE. RM a devenit în scurt timp Istoria de Succes a Parteneriatului Estic, UE ne-a acordat un mare credit de încredere și urma ca la Summit-ul de la Vilnius din noiembrie 2013, să semnăm Acordurile de Asociere cu UE. Istoria se repetă: la 13 februarie 2013, Prim-ministrul RM, liderul PLDM, fără a se consulta cu propriul partid, fără a discuta cu partenerii de Alianță, denunță Acordul de formare a Alianței pentru Integrare Europeană, distruge Alianța de Guvernare și, astfel, spulberă speranțele moldovenilor de a semna Acordurile de Asociere în toamna anului 2013.
Deci putem impărți vina nereușitelor RM la doi sau chiar la trei actori importanți: Federația Rusă, Republica Moldova și Uniunea Europeana. De ce UE? Pentru că UE nu are nici până astăzi o politică unică, clară față de FR, față de încălcarea Drepturilor Omului în această țara și față de politica  prețului la gaz, stabilită de Gazprom pentru fiecare țara UE în parte. Fostele țări socialiste și cele trei țări foste sovietice, țările baltice, cumpără gazul rusesc mai scump, țările vechi europene cumpără gazul rusesc mai ieftin. La intrebarea adresata unui oficial de ce Franta nu sprijină mai puternic RM, care este un stat Francofon, în integrarea europeană, oficialul francez mi-a raspuns că asta se va întampla în situația în care FR nu va avea interese geopolitice față de RM.
Federația Rusă are mare interes de a crea o altă alternativă  Uniunii Europene. Vladimir Putin și-a prezentat de mai multe ori noul său proiect de renaștere a URSS, proiect care se numește Uniunea Euroasiatică, proiect ce există doar în capul lui Putin, dar eforturile de a-l transfera și în mințile moldovenilor  sunt considerabile. Mai multe partide de stânga, inclusiv Partidul Comuniștilor din RM, promovează cu vehemență proiectul Uniunii Euroasiatice, deși majoritatea cetățenilor optează pentru un viitor European.
Dar Rusia, dupa cum am menționat la începutul discursului meu, nu este monocoloră. Poporul rus, ca și cetățenii RM, au crezut cu sinceritate în 1990 că democrația poate învinge, că dreptatea și adevarul le pot asigura o viață bună, o viață decentă. Sute de mii de ruși s-au adunat în fața  Casei Albe de la Moscova, sute de mii de  moldoveni au venit în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinau. Entuziasmul și marile așteptări de atunci ale cetățenilor simpli au fost furate de  cei veniți la guvernare, care s-au ghidat mai mult de interesul personal sau de grup decât de așteptările cetățenilor. Rusia se confruntă mai bine de douazeci de ani cu dilema să aleagă între stabilitate  sau democrație.
Întrebarea vitală pentru Rusia este dacă ea va ramane o democrație de tip Putin, care reprezinta o guvernare autoritară ce controlează toate instituțiile din stat, sau va alege un drum mai anevoios, mai dureros  pentru a deveni o democrație de stil occidental, cu o economie de piață.
Există unele  motive de optimism. Rușii sunt mai liberi decât în alte etape din istoria lor. Ei pot citi acum ceea ce le place, pot călători, pot spune ce gândesc, doar că nu aduc critici  autorităților  centrale și Președintelui Vladimir Putin. Să ne amintim de asasinatele nerezolvate a doua dintre persoanele critice la adresa lui Putin, jurnalista Anna Politkovskaia și activista pentru
Drepturile Omului Natalia Estemirova.
    
În ultimul său mandat, Președintele Putin dă dovadă de tot mai multă străduință de a reduce din libertățile cetățenilor. Recent, reprezentanții Poliției au declarat că mai multe picturi au fost ridicate din "Muzeul Puterii" din Sankt Petersburg după ce au primit reclamații cum că tablourile ar fi fost ilegale. În Rusia există o lege conform căreia insultarea autorităților este infracțiune și se pedepsește cu maximum un an de închisoare.
Printr-un decret prezidențial din 19 august anul curent,Vladimir Putin a interzis orice adunare sau manifestație în timpul Jocurilor Olimpice de iarnă ce se vor desfășura la Soci, între 7 și 23 februarie 2014. 
De altfel, Human Rights Watch (HRW), Organizație non-guvernamentală, acuzase autoritățile ruse că ar fi "hărțuit numeroși apărători ai drepturilor omului și jurnaliști", pe cei care au denunțat violări ale drepturilor omului în timpul pregătirilor JO din orașul Soci.
Astfel, s-a făcut referire la tratamentul muncitorilor imigranți, la "impactul construcției infrastructurilor olimpice asupra mediului și sănătății locuitorilor", precum și la "compensațiile injuste" acordate persoanelor constrânse să-și părăsească domiciliul. 
O altă lege nouă consideră că Organizațiile non-guvernamentale care primesc finanțare din exterior sunt agenți străini.
Conform datelor Freedom House, mass-media din Rusia este una neliberă. Pe de o parte, rușii au o varietate de noi surse din care să aleagă. Dar citind un anumit ziar sau vizionând un anumit post de televiziune, cetățeanului rus i se ofera versiunea patronului ce stă în spatele instituției media, cele mai importante instituții media fiind controlate de stat. Principalul furnizor de știri imparțiale din Rusia, ca și în perioada sovietică, ramâne a fi serviciul rus al Radio Europa Libera. Este evident faptul că libertatea de expresie, libertatea de asociere și libertatea în general  sunt lucruri absolut străine pentru democrația în stil Putin. Ramâne speranța că progresele tehnologice, cum ar fi internetul, telefoanele mobile vor face imposibilă monopolizarea informației de către guvernare.

Nu există  democrație autentică fără un sistem de partide politice, dar încercările de a dezvolta un astfel de sistem în Rusia a fost o dezamăgire totala. Deși fracțiunile politice din Duma rusească reprezintă un oarecare activism regional, un adevărat sistem de partide politice urmează încă a fi dezvoltat. După 70 de ani de "monopol al unui partid", este de inteles scepticismul rușilor cu privire la partidele politice.
În concluzie, democrația rusă are încă un drum lung de parcurs. O Federație Rusă care funcționează pentru cetățenii săi și joacă un rol constructiv în politica mondială va fi o Rusie care a ales bine.

Opoziția din Federația Rusă, care s-a consolidat în ajunul  alegerilor prezidențiale din decembrie 2011, este una foarte pestriță, nu are lideri puternici, nu este unită și nu propune o alternativă guvernării lui Putin.
O opoziție puternică i-ar putea oferi Rusiei o șansă sigură de democratizare de tip occidental. În acest sens, vedem în Grigorii Yavlinski și Serghei Mitrohin, lideri ai  partidul de platforma liberală Yabloko, o alternativă guvernarii lui Putin. Recent, Grigorii Yavlinski și-a exprimat public părerea că “opoziția din Rusia ar trebui să treacă de la practica protestelor, la preocuparea de a face politică serioasă pentru a câștiga alegerile și a prelua Puterea”.
La data de 8 septembrie, în Rusia vor avea loc alegeri locale. Le dorim colegilor liberali din Yabloko mult succes și izbândă în lupta politică care se desfașoară în condiții foarte dificile pentru partidele neagreate la curtea lui Vladimir Putin.  Apreciem faptul că Mitrohin este unicul candidat la fucția de Primar în Moscova care nu consideră că migranții sunt o pacoste pentru moscoviți. “Migrația ilegală este o sursa de venit sigură pentru oamenii de afaceri corupți. Pentru a nimici acest flagel Mitrohin propune aplicarea imediată a Codului Penal, articolele ce prevăd Penalizarea organizării migrației ilegale și Folosirea muncii de sclav”. Serghei Mitrohin este un candidat serios la postul de Primar al orașului Moscova și poate câștiga alegerile, așa cum în 2007, liberalul Dorin Chirtoaca a câștigat orașul Chișinau în fața comuniștilor care păreau de neînvins.

În RM așa a început schimbarea - de la o stabilitate menținută autoritar de partidul comuniștilor, la o Guvernare democratică orientată spre integrarea în Uniunea Europeană.

Rusia  trebuie să accepte faptul că URSS nu mai există și că fostele republici sovietice sunt în drept să-și construiască viitorul după cum decide majoritatea cetățenilor, fără a cere permisiunea lui Putin. Înverșunarea cu care Kremlinul lucrează pentru a zădărnici buna desfășurare a Summit-ului Parteneriatul Estic de la Vilnius, ne îngrijorează foarte mult.
Embargoul economic aplicat Ucrainei, menținerea conflictului din Transnistria, recunoașterea Osetiei de Sud și a Abhaziei, reacția de nemulțumire a Rusiei față de conectarea RM la gazoductul european prin România sunt semne clare că Federația Rusă este mai hotarâtă ca niciodată să ne țină în zona sa de influență. Noiembrie 2013 va fi hotărâtor pentru Ucraina, care umează sa semneze Acordul de Asociere cu UE, pentru RM, Georgia și Armenia, care trebuie să parafeze textul Acordurilor. Calea noastră pentru un viitor mai bun este Integrarea în UE.


Corina Fusu, Vicepreședinte PL, Deputat în Parlamentul RM
5 septembrie 2013