Voi începe prin a menţiona că niciun proiect de lege iniţiat de mine în calitate de autor principal nu a fost avizat  pozitiv de guvernul Republicii Moldova de la 2009 încoace. Or, un aviz pozitiv la un proiect de lege, în opinia mea, presupune o expertiză  profesională profundă pe marginea, în primul rând, a conceptului, alias ideii fundamentale a proiectului de lege.

Dincolo de imperfecţiunile competenţelor deputaţilor în calitate de „scriitori de legi” (de altfel, aceste competenţe sunt carenţiale la absolut toţi funcţionarii implicaţi în procesul de „producere” a legilor), orice iniţiativă legislativă elaborată de un deputat trebuie să fie analizată, în primul rând, din punctul de vedere al judiciozităţii şi oportunităţii acesteia. Iar un expert trebuie să răspundă la întrebările gen: are nevoie societatea de o astfel de lege? Şi dacă are nevoie, prin ce respectivul proiect remediază discrepanţele din  legislaţie, umple un gol din legislaţie, înlesneşte viaţa cetăţeanului din Republica Moldova? Apoi urmează întrebările tehnice, care, desigur, sunt importante în condiţiile crizei: cât va costa implementarea noii legi? Ce spune experienţa europeană în domeniu?

Aşa se face că toate proiectele de legi iniţiate de mine ţin mai puţin de aspectul economic sau material, fapt care se explică şi prin filosofia idealistă-umanistă a formării mele profesionale. Proiectele mele vizează funcţionarea instituţiilor democratice din Republica Moldova, ameliorarea legislaţiei în domeniul lingvistic, electoral, cetăţenesc, educaţional. Însă, nedumerirea mea cea mare ţine de caracterul nihilist al tuturor avizelor, care au fost adoptate de guvern pe marginea acestor proiecte, în pofida esenţei evident progresiste a acestora.

Astfel, mă întreb: chiar nu are nevoie diaspora noastră să-şi amelioreze dreptul la democraţia electorală instituind votul prin corespondenţă? (proiect 466 din 06.03.2012,  aviz negativ al guvernului). Nu e nevoie oare să delegăm universităţilor autonomia de a defini evaluarea finală la ciclul licenţă, excluzând dubla evaluare şi câmpul corupţional, dar liberalizând piaţa educaţională în conformitate cu  recomandările europene (proiectul 2097 din 26.09.2012, avizul negativ al guvernului)? Chiar a fost nevoie să aştepte Republica Moldova să piardă la CEDO dosarul Cibotaru vs Republica Moldova în subiectul libertăţii de a se autoidentifica (proiectul 1335 din 04.05.2010, avizul negativ al guvernului) şi nu a fost posibil să fie avizat pozitiv proiectul meu, guvernul elaborând un alt proiect de lege, practic similar, cu un an mai târziu? Fraudele în sport nu trebuie combătute (proiectul 1246 din 08.06.2012, avizul negativ al guvernului) în conformitate cu recomandările APCE (guvernul a venit cu o iniţiativă similară mai târziu, pe care a avizat-o pozitiv).

Plagiat? Nihilism? Eu consider că această rezistenţă absolut deplasată la dorinţa de a ne mişca înainte cât mai repede are doar o singură explicaţie:  respingerea oricărei iniţiative legislative vizionare, doar din cauza competiţiei politice nesănătoase. Dacă nu e aşa, atunci formulez o altă explicaţie: calitatea proastă a expertizelor la proiectele de legi pe care le elaborează funcţionarii guvernului din veriga medie (gen cancelarie, directori sau subdirectori de secţii etc.). Avizele adesea nu conţin nicio referinţă, barem la vreun document european, la vreo directivă, ce ne-ar convinge argumentat de caracterul negativ al avizului.

Din păcate, atest astfel de atitudini inclusiv în răspunsurile pe care le primesc din partea ministerelor la interpelări şi demersuri. De exemplu, la întrebarea de ce Republica Moldova încă nu a semnat Convenţia CoE referitor la contracararea falsificării medicamentelor sau acţiunilor similare acestora, vice-ministrul sănătăţii domnul Grama răspunde: „Nu ţine de competenţa ministerului sănătăţii”. La întrebarea de ce Republica Moldova încă nu a demarat negocierile pentru semnarea Convenţiei CoE cu privire la prevenirea violenţei domestice şi violenţei împotriva copiilor, doamna ministru Buliga răspunde: „Noi suntem preocupaţi de modernizarea legislaţiei naţionale, iar semnarea unei noi convenţii de acest gen presupune un proces îndelungat”.  La întrebarea când vom avea în sfârşit un nou Cod al educaţiei, doamna ministru Sandu răspunde: „Acum elaborăm  strategia învăţământului”, adică, mai aşteptaţi, stimaţi deputaţi, că nu arde, trei ani în urmă am elaborat şi lansat acest cod, vorba lui Caragiale (geniale spuse!) „Aveţi puţintică  răbdare”….

Domnilor miniştri, cu răbdarea treci şi marea, dar, îmi permiteţi un sfat: cel puţin rezervaţi-vă timp să citiţi expertizele pe care vi le aduc la semnat funcţionarii Dumneavoastră. Este util să citiţi, cititul, în general, îmbogăţeşte spiritul, citiţi măcar câte o pagină pe zi, cel puţin a doua zi dimineaţa vă veţi treziţi cu un sentiment îmbucurător: sunteţi  mai deştepţi azi decât ieri, iar mâine, dacă mai citiţi încă o pagină azi, veţi fi mai deştepţi decât azi, şi tot aşa, ad infinitum…Legea dialecticii!

E timpul ca demnitarii de stat să se maturizeze şi să aibă o gândire de oameni de stat, nu de businessmeni creaţi peste noapte, graţie votului popular, credul şi venal, care businessmeni au capacităţi extraordinare, în speţă, pentru afaceri cu statul, business imperisabil în ciuda tuturor crizelor financiare. Quo vadis, Republica Moldova? Încotro? În UE sau la vânătoare?...

Blogul deputatei Ana Guţu http://anagutu.net/