Marele scriitor și disident rus, anticomunistul Alexandr Soljenițîn, menționa în monumentalul Discurs de la Liechtenstein, rostit în 1993, despre „busola etică” în arta guvernării, acel reper arhetipal, sine qua non, fără de care imersiunea în străfundurile nețărmuritei lumi a relativismului moral debilitant, este practic inevitabilă.

Demantelarea, distrugerea (fie și din neștiință sau neglijență) a acestor repere inerente unei democrații, diminuează semnificativ credibilitatea unei guvernări, iar încercarea responsabililor de a se deroba, de a se eschiva de la responsabilitățile pe care le au conform legii, catalizează anumite procese, prezente în societate.

Solipsismul sau autismul politic, incapacitatea cronică, a unor actori determinanți în actul guvernării, de a percepe corect și în termen „temperatura medie” a societății, nu este altceva decât un act politic suicidar.

Politica nu este, nu a fost și nu va fi niciodată, o materie numai bună pentru netezit iepurașii, este o luptă, un război continuu, iar războaiele le poartă de obicei politicienii, precum bine spunea omul politic francez, Georges Clemenceau: „Războiul e prea important, ca să fie lăsat pe seama generalilor”.

Nu știu de ce, însă recenta daravelă rușinoasă și scandaloasă, legată de vânătoarea din Pădurea Domnească, desfășurată în Post, în ajunul Crăciunului, urmată de tot tacâmul politic, mediatic și, „pe alocuri”, juridic, mi-a amintit de filmul românesc din 2007 „TICĂLOȘII”, o ecranizare superbă a romanului lui Dinu Săraru „Ciocoii noi cu bodyguard”, film care ar fi bine să-l vadă toți cei cu inima tare.

Similitudinile sunt izbitoare, chiar dacă distribuția în „filmul” nostru este puţin alta, scopurile sunt aceleași.

În ultimele săptămâni s-a greșit mult, nepermis de mult, iar cetățeanul nostru așteaptă răspunsuri, acțiuni și rezultate.

Să ne grăbim…

Blogul deputatului Valeriu Munteanu http://munteanu.md/blog/ticalosii