După trecerea unui an în neființă a poetului Simion Ghimpu, familia, prieteni, rudele au venit să țină un moment de reculegere la o masă de pomenire la mormântul său de la cimitirul central din strada Armenească. 

Soția poetului, Veta Ghimpu își amintește cu durere în suflet de aceeași perioadă a anului trecut când încă mai era în viață. ”Eram la spital și s-a ridicat de pe pat într-un moment și mi-a spus a fost fratele Gicu, iar noaptea a murit”. Ultimele cuvinte ale poetului, spune soția sa au fost câteva cântece fredonate împreună, ”Iubirile-s ca florile”, ”Numai tu”. ”După care îmi spune îți mulțumesc și eu spun pentru ce, pentru viață, dar nu eu ți-am dat-o, dar el spune, am avut o viață frumoasă cu tine și s-a stins...”
 
Soții Ghimpu au fost împreună timp de 33 de ani. ”Am avut o viață de calitate, mă susținea, mă ajuta mereu, regret că nu am mai avut ani împreună pentru că am trăit din plin cu multă dăruire, cu multă pasiune, dragoste”, a spus Veta Ghimpu. 
 
Mihai Ghimpu, fratele lui Simion Ghimpu și-a găsit cu greu cuvintele pentru a putea exprima durerea pe care o poartă de când a murit fratele său. ”Am avut ce învăța de la el, de fapt, toate neamurile lui Ghimpu se deosebesc foarte mult prin rădăcinile pe care le au. Dumnezeu să-i odihnească în pace !”, a spus Ghimpu. 
 
Simion și Veta Ghimpu au doi copii, Anda Cristina care are și ea 3 copii și locuiește la București și Lucian, a absolvit Politehnica din Iași. 
 
Printre edițiile de carte semnate de Simion Ghimpu sunt: „Plai de cânt, plai de dor” (1981); „Mereu” (1995); „Reversul sentimentelor” (2000); „Dincolo” (2003); „Ghici, ce-s?” (2003); „Descifrări” (2004); „Stare de spirit” (2007), „Jeep-ul și Sania de la Colonița” (2008); „Ia să-mi spui tu, spui” (2008); „Viața pe muchie de cuțit”, roman autobiografic, (2009).
 
Simion Ghimpu născut la 24 mai 1939 în s. Coloniţa a murit în noaptea de 26 spre 27 iulie 2010.

Dorina Arsene, www.arena.md