“Este nevoie de voinţă politică din partea celor care vor fi la cârma Ministerului Educatiei pentru a duce toate reformele până la capăt”. “Procesul de la Bologna a fost perceput prea simplist de către autorităţi, iar ceea ce s-a realizat s-a datorat doar universitarilor”. “Este necesară elaborarea unui nou Cod Educaţional”. “Liceele trebuie să aibă mai multe profiluri, iar elevii – posibilitatea de a-şi alege obiectele”. “Manualele de istorie integrată au elogiat Partidul Comuniştilor şi au rămas să se prăfuiască pe rafturile bibliotecilor.”
De această dată am discutat cu deputatul liberal, prim-vicerectorul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, Ana Guţu. Am încercat să aflăm care sunt problemele în domeniul învăţământului, când vom avea grădiniţe, vor mai fi diplome de 11 clase, câte profiluri vor fi în licee şi va mai fi plafonat accesul tinerilor la studii în universităţi. Ana Guţu este filolog, traducător, profesor de limba şi literatura franceză, deţine titlurile de doctor în filologie romanică, conferenţiar universitar şi profesor universitar ad interim. Din 1984 Ana Guţu este lector universitar.
Ştirea Zilei: Veniţi din sistemul învăţământului şi sunt sigură că sunteţi la curent cu toate problemele. Cât de gravă este situaţia?
Ana Guţu: Sistemul educaţional din Republica Moldova traversează o criză profundă, care este cauzată, în primul rând, de insuficienţa investiţiilor în domeniu. Pe de altă parte, există o serie de probleme legate de bază legislativă. Este necesară elaborarea unui nou Cod Educaţional şi racordarea celorlalte acte la normele europene.
O altă problemă ar fi reforma în sistemul preuniversitar, pe de o parte, şi aprofundată şi dusă până la capăt reforma în sistemul universitar, pe de altă parte. Desigur că mă refer aici la procesul Bologna. O altă problemă, care vine din participarea Republicii Moldova la procesul Bologna, este problema evaluării calităţii educaţiei. În acest sens, este nevoie de instituit anumite agenţii, anumite organisme, independente de Ministerul Educaţiei, care şi-ar asuma acest rol de evaluator extern.
Ş.Z.: Aţi pomenit de procesul de la Bologna. Ministerul se chinuie de ani buni tot să-l implementeze. Ce n-a mers?
A.G.: Procesul Bologna a fost perceput în mod foarte simplist de către autorităţi, dar mai puţin poate de gestionarii universitari. Pentru că, dacă şi s-a realizat ceva până acum în ceea ce priveşte racordarea sistemului învăţământului superior la valorile şi normele europene, s-a făcut datorită universitarilor. Reforma Bologna a fost implementată fără cheltuieli suplimentare de la buget. Anumite chestii în Republica Moldova s-au reuşit, mai degrabă la nivel de formă, decât de conţinut. S-a adoptat un nou nomenclator al specialităţilor, însă, în interiorul acestui nomenclator există foarte multe discrepanţe şi ele trebuie eliminate.
Pe de altă parte, s-a reuşit eliberarea suplimentului la diplomă, în două limbi. Însă, din păcate, în Republica Moldova angajatorul nu este informat şi el nu ar şti să citească acest supliment la diplomă şi nu ar şti să tragă concluziile despre competenţele absolventului respectiv.
Ş.Z.: Rămânem la universităţi. Cea mai mare problemă care se evidenţiază acum este plafonarea locurilor la contract...
A.G.: Nu sunt de acord cu plafonarea accesului tinerilor în instituţiile de învăţământ superior, deoarece aceasta contravine tradiţiei nu doar europene, dar şi celei mondiale. La ora actuală, accesul şi accesibilitatea tinerilor la studii superioare este un scop în sine pentru toate statele care se vor dezvoltate.
Aceasta hotărâre de Guvern, care este reluată deja al patrulea an, este una absolut incorectă şi va trebui să fie abrogată. Ea obstrucţionează dreptul tinerilor la studii superioare. Acest instrument artificial, pe care şi l-a imaginat guvernarea comunistă, că în baza lui va putea să redirecţioneze tinerii spre specialităţi tehnice – cusătorese, tractorişti, strungari şi aşa mai departe, este una absolut eronată. Un tânăr, dacă-şi doreşte studii universitare, dacă el nu reuşeşte să le obţina în ţara sa natală, el va pleca în altă parte şi le va obţine.
Ş.Z.: Cum rămâne cu problema invocată de Guvern, că cererea pe piaţă este diferită de ofertele universităţilor? Adică, avem prea mulţi jurişti, economişti, care stau şi vând la piaţă, având diplome în buzunar?
A.G.: Este o afirmaţie absolut gratuită şi lipsită de fundament. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, şomeri sunt mult mai mulţi printre tinerii care au absolvit şcolile profesionale şi instituţiile medii de specialitate şi mult mai puţini printre cei care au absolvit instituţiile de învăţământ superior.
Facultăţile de economie şi jurisprudenţă sunt foarte solicitate în toate ţările. Republica Moldova nu este o noutate în acest sens. Pe de altă parte, un tânăr absolvent al facultăţii de drept sau economie, dacă nu-şi va găsi un loc de muncă într-o unitate economică pe piaţa naţională, el îşi poate crea propria întreprindere şi creează şi locuri noi de muncă. Trebuie să ne detaşăm de şabloanele că un absolvent al facultăţii de farmacie trebuie să fie neapărat un farmacist sau un tehnolog în producerea medicamentelor. El poate deveni altceva, dacă face un masterat în domeniul managementului, de exemplu, sau în noi tehnologii informaţionale.
Ş.Z.: Se transformă şcolile în licee. Cum vedeţi continuarea acestei reforme?
A.G.: Actualmente, în şcolile şi liceele din republică este o insuficienţă foarte mare de cadre pedagogice, pentru că profesorii de vârstă medie şi tânără au preferat să meargă să muncească la negru. Avem cadre didactice în vârstă, care îşi asumă nişte responsabilităţi poate peste măsura capacităţilor lor, experienţa care este şi ea vetustă şi avem nevoie de o reînnoire în acest sens.
Guvernarea comunistă a fost vinovată că a lăsat să treneze această reformă şi nu a trecut la licee mult mai înainte. Era preconizat pentru anul 2005 să fie ultimul an de înmatriculare în universităţi în bază de 11 clase. Dacă ar fi fost realizată la timp această reformă, cu investiţii şi cu o strategie, astăzi nu aveam să ne confruntăm cu problemele existente.
Eu sunt părtaşa realizării acestei reforme. În Republica Moldova ar fi bine să existe doar licee. Altfel, se creează un sistem bifurcat, care nu este pe înţelesul europenilor şi au probleme absolvenţii noştri, atunci când nu înţeleg câţi ani au învăţat la universitate şi de ce universitatea a prestat studii liceale.
Eu consider că la ora actuală, existenţa doar a două profiluri – real şi umanist, este absolut insuficient. Nu trebuie să mergem departe cu exemple. În România există licee cu diverse specializări – design vestimentar, tehnologii informaţionale sau alt domeniu, care permite absolventului liceului mai uşor să-şi determine traseul educaţional în universităţi.
Ş.Z.: Mai multe voci spun ca avem un program supraîncărcat pentru elevi. Va trebui să renunţăm la obiecte sau va trebui să reducem numărul de ore şi teme predate?
A.G.: Este nevoie de decongestionarea programului şcolar. Actualmente, un licean are pe săptămână de la 34 la 40 de ore, chiar şi acest lucru nu este normal. Este o încărcătură prea mare şi deseori liceenii, după 12 clase, vin cu mari probleme de sănătate – nu se alimentează la timp, au foarte multe teme de făcut.
Pe de altă parte, curricula nu este flexibilă. E nevoie ca elevul să aibă o libertate mai mare de a-şi alege un bloc de discipline opţionale. Deci, să fie un nucleu dur – matematica, limba română, istorie, geografie, biologie, şi după aceea să-şi aleagă poate chiar 30% din disciplinele pe care le doreşte elevul.
Ş.Z.: Să ajungem şi la grădiniţe. Avem o situaţie deplorabilă la acest capitol. E problema în finanţare. Dar dacă nu avem bani ce facem?
A.G.: Din păcate, mai ales în ultimii ani, grădiniţe nu s-au construit, ci s-au închis şi este o problemă enormă chiar la nivelul municipiului Chişinău. Poate s-au deschis unele grădiniţe în zonele rurale, cu ajutorul părinţilor, cu ajutorul primarilor, care au fost mai gospodari, au putut să atragă şi să-şi rezerve fonduri, însă, în zonele urbane se simte o lipsă acută de grădiniţe şi vreau să zic de grădiniţe româneşti. Sunt părinţi, care sunt vorbitori de limba rusă şi ar dori să-şi trimită copilul la grădiniţă românească, pentru că la vârsta fragedă le este mult mai uşor să asimileze limba şi aceşti părinţi nu pot să-şi satisfacă doleanţele, pentru că rândurile sunt enorm de mari.
În mod norma, ar trebui să reîntoarcem acele grădiniţe, care au fost privatizate şi astăzi în ele se află diverse instituţii, fie chiar şi comerciale. Nu ar fi trebuit să se meargă pe această cale, a fost patrimoniul public, şi poate nu cu rea-voinţă, dar nu s-a făcut corect. Ar fi cazul să se revină la numărul de grădiniţe cel puţin care a fost până la perioada de tranziţie.
Problema grădiniţelor este una din problemele cheie, mă refer şi la problema cadrelor.
Anul acesta, conform hotărârii de Guvern privind reglementarea planului de admitere, nu au fost rezervate locuri în 5 din cele 7 colegii pedagogice. Nu avem nevoie de pedagogi? Avem foarte mare nevoie.
Sunt multe cazuri când educatori sunt persoane fără studii, deseori alese în mod aleatoriu. Or, responsabilitatea este una foarte mare, pentru că e vorba de alimentaţia copilului, de sănătatea lui, de activităţile lui.
Ş.Z.: S-a mai vorbit despre ideologizarea învăţământului şi cel mai relevant exemplu este acest experiment de istorie integrată...
A.G.: Istoria integrată, ca şi concept, este un concept european şi există documente la nivelul Consiliului Europei prin care se recomandă statelor europene să elaboreze o curriculă la disciplina istorie, care ar integra respectivul stat în contextul geografic, geopolitic european. Acest concept a fost recomandat de Consiliul Europei, însă el a fost elaborat şi implementat absolut eronat şi distorsionat în Republica Moldova.
Banca Mondială a investit în Republica Moldova 20 de milioane de dolari, care au fost cheltuiţi pentru elaborarea curriculei pe discipline şi desigur că aceşti bani au mers şi pentru elaborarea şi publicarea manualelor. După venirea comuniştilor la putere regulamentul elaborat de Banca Mondială a fost abandonat şi au fost admise la concurs manuale în baza principiului ideologic - manuale în conţinutul cărora au ieşit la suprafaţă personajele nefaste ale istoriei, cărora nu trebuie să li se rezerve atâta loc pentru fotografii sau nu trebuia să fie elogiat Partidul Comuniştilor, pentru că a fost elogiat. Şi vreau să zic că acest experiment nu a dus decât la polarizarea comunităţii de pedagogi şi, desigur că, cei care s-au aventurat să promoveze acest concept nu cred că sunt cei mai bine văzuţi.
Practic, manualul de istorie integrată a rămas să se prăfuiască pe rafturile bibliotecilor, iar o bună barte, din câte ştiu eu, chiar a fost nimicită pentru că denotau foarte mari greşeli.
Ş.Z.: În concluzie, de câţi ani avem nevoie ca să avem şi noi un sistem în învăţământ bine pus la punct?
A.G.: Este poate o întrebare mai mult retorică, pentru că este foarte greu să spunem de câţi ani e nevoie. E nevoie de un angajament politic, în primul rând, şi de o voinţă din partea celor care vor fi la cârma Ministerului Educaţiei, o voinţă pentru reforme, însă aceste reforme trebuie să fie implementate în mod rapid şi corect, fiindcă orice greşeală după aceea ne va costa ani şi ani necesari pentru rectificare.
Este nevoie de o finanţare corectă, în domeniul educaţiei, iniţial poate chiar 10% din Produsul Intern Brut – mi se pare o valoare corectă pentru a demara reformele în sistemul educaţional.
www.stireazilei.md