Astăzi, 5 decembrie 2016, se împlinesc 3 ani se când, Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Prin urmare, denumirea constituțională a limbii de stat este LIMBA ROMÂNĂ.
La originea cauzei s-a aflat Sesizarea(
aici puteţi vedea textul Sesizării) depusă de Deputaţii Fracţiunii Liberale – Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega - privind interpretarea dispoziţiilor 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.
În ziua când deputaţii Fracţiunii Parlamentare a PL au sesizat Curtea Constituţională-17 septembrie 2013, au susţinut şi o conferinţă de presă în acest sens.
În cadrul Conferinţei de presă din 17 septembrie 2013, Mihai Ghimpu a declarat: „în virtutea dreptului ca aleşi ai poporului şi purtători ai suveranităţii, în numele adevărului istorico-ştiinţific, statuate în Declaraţia de Independenţă, adoptată la 27 august 1991, deputaţii Fracţiunii PL, în faţa întregii societăţi, solicită Curţii Constituţionale:
1. Recunoaşterea Declaraţiei de Independenţă ca corp comun Constituţiei R. Moldova, deoarece:
a) Art. 1 alin.(1) din Constituţie stipulează: „RM este stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”
b) Alin.(2) din preambulul Declaraţiei de Independenţă prevede: „Pornind de la aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, exprimate prin Declaraţia de Independenţă a RM”;
c) În ultimul aliniat din partea rezultativă a Declaraţiei de Independenţă este stipulat, citez: „Hotărăşte ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale RM”.
2. Având în vedere că denumirea limbii vorbite, prevăzută în art. 13 din Constituţie, contravine prevederilor Declaraţiei de Independenţă, care stipulează că limba vorbită este Limba Română, solicităm Curţii Constituţionale să elimine această contradicţie prevăzută în art. 13 din Constituţie, dat fiind faptul că prevederile Constituţiei nu pot contravine Declaraţiei de Indepenţă”.
Preşedintele Liberalilor a mai accentuat la acea conferinţă că Republica Moldova există datorită Declaraţiei de Intependenţă, respectiv, Constituţia şi Legile RM nu pot contravine Declaraţiei de Independenţă, care a fost adoptată, la rândul ei, tot prin lege. „Începând cu Legislatura a II-a a Parlamentului, toate guvernarile au neglijat Declaraţia de Indepenţă, mai mult ca atât, comuniştii chiar i-au dat foc. Noi considerăm că a venit timpul să punem punct acestor fărădelegi, odată ce reprezentăm acest stat, fie ca deputaţi, fie ca preşedinte, fie ca miniştri, primar şi toţi cei care deţin funcţii în acest stat. Nu poţi să reprezinţi statul, neglijând Declaraţia de Indepenţă. Nu poate fi adoptată Constituţia, or măcar o Lege, în afara acestei Declaraţii, întrucât aceasta înseamnă că tu nu recunoşti acest stat. Acesta Declaraţie de Indepenţă nu a fost votată doar de liberali, frontişti or naţionalişti(cum ne mai numesc alţii), ea a fost votată şi de deputaţi agrarieni, socialişti, interfrontişti, şi nimeni nu s-a împotrivit acestui adevăr că limba pe care o vorbim este Limba Română. Banuiesc că, atunci când s-a adoptat Constituţia, au intervenit forţele din afară ca să-şi menţină „adevărul” lor de „eliberare” a moldovenilor de sub români. Aşa cum în timpul decretulului meu ca Preşedinte Interimar am spus adevărul din 28 iunie 1940, aşa cum tot în acea perioadă am desecretizat dosarele victimelor regimului comunist de ocupaţie, care 20 de ani au stat neatinse, aşa şi cu privire la Limba Română, vom scoate şi aici adevărul la iveală!”, a mai menţionat Mihai Ghimpu.
Tot atunci, Preşedintele Fracţiunii Liberale în Parlament, Valeriu Munteanu, a accentuat că în practica constitutională internaţională se aplică plenar conceptul de „Bloc de Constituţionalitate”: „Constituţiile tuturor statelor, precum şi Constituţia Republicii Moldova, au ceva la temelie, iar toate împreună formează acest Bloc de Constituţionalitate. Pentru RM cele mai evidente izvoare care, împreună cu Constituţia, formează Blocul de Constituţionalitate, este preambulul Constituţiei, Declaraţia de Independenţă şi Declaraţia Universală a Drepturilor omului. În mod normal, în preambulul Constituţiei trebuia să stea Declaraţia de Independenţă. Nu a fost suficient curaj, ori imperativele politice au dictat astfel, căci în preambulul Constituţiei a fost plasat un text trunchiat al Declaraţiei de Independenţă, unul care politic convenea celor care au adoptat Constituţia. În preambul trebuie să stea Declaraţia de Independenţă pentru că orice stat, şi avem suficiente argumente în acest sens, are un singur document de căpătâi, o singură Declaraţie de Independenţă, iar istoric, poate să aibă 2, 3, 4 sau mai multe Constituţii”. Valeriu Munteanu a mai precizat că Declaraţia de Independenţă prevalează asupra Constituţiei, întrucât Constituţia este un act subsecvent şi nu poate să prevadă lucruri care intră în contradicţie cu Declaraţia de Independenţă.
Secretarul general al Fracţiunii PL, Boris Vieru, a punctat în cadrul Conferinţei din 17 septembrie 2013, că esenţa cererii partidului adresată Curţii Constituţionale este repunerea în drepturi a Declaraţiei de Independenţă care nu doar că a fost neglijată de către cei de la conducere, dar a fost şi încălcată de majoritatea parlamentară agrariană-socialistă. Boris Vieru a mai menţionat: „Atât de mult a deranjat Declaraţia de Independenţă prin clauzele conţinute, încât, până la urmă comuniştii, în cadrul loviturii de stat din 7 aprilie 2009, i-au dat foc. Scopul lor era ca Declaraţia de Independenţă să nu mai existe. De aceea noi cerem Curţii Constituţionale repunerea în drepturi a Declaraţiei de Independenţă în integralitatea ei”.
Deputatul Gheorghe Brega a precizat în continuare: „Atunci când la guvernare era AIE-1 şi AIE-2 s-a discutat mult ca să fie adoptată o Constituţie nouă, iar modificarea art. 13 din Constituţie, care contravine Declaraţiei de Independenţă, consider că a fost şi motivul neadoptării acesteia. De aceea solicităm Curţii Constituţionale să pună punct acestor neconcordanţe”.
Valeriu Munteanu, Preşedintele Fracţiunii Liberale, în declaraţiile făcute după ce a fost anunţată Hotărârea de către Preşedintele Curții Constituționale, Dl. Alexandru Tănase, a accentuat că în urma acestei Hotărâri Parlamentul trebuie nemijlocit să treacă la modificarea Constituţiei, întrucât aceasta este o obligaţie a Parlamentului. “Eram sigur de justiţia finalităţii atunci când am scris această Sesizare la Curtea Constituţională. Odată ce Declaraţia de Independenţî este corp comun cu Constituţa, în Declaraţia de Independenţă, alături de referinţa la limba româna, există şi alte lucruri importante, inclusiv capitolul care vorbeşte de ocupaţia din 1940. Anterior, Curtea Contituţională a declarat neconstituţional decretul Preşedintelui Interimar Mihai Ghimpu, cu privire la ocupaţia din 1940. Sunt absolut sigur că, în condiţiile de astăzi, şi acest lucru poate fi revăzut, daca vom schimba datele interpretarii. Această zi este una istorică pentru Republica Moldova, ea nu poate fi anulată şi nici neglijată. Pentru noi, pentru liberali, este o victorie dublă, în primul rând conceptul nostru de bloc de constituţionalitate şi de principiul terţului exclus a fost confirmat de hotărârea Curţii, iar cel de-al doilea reper pe care îl găsim în hotărârea CC ţine de decretul privind ziua ocupaţiei sovietice în Republica Moldova”.