print
Veaceslav Untilă: Modificarea Constituţiei – o garanţie a stabilității
02.10.2015
1775 Accesări

În ultimul timp, s-au înteţit polemicele în privința preconizatei modificări a Constituţiei Republicii Moldova, în partea ce ţine de alegerea şefului statului. Sporirea interesului faţă de această temă nu este deloc întâmplătoare.

Actualul președinte a intrat deja în ultimele şase luni de mandat, iar asta înseamnă că în primăvara anului viitor urmează să fie ales un nou şef al statului.

Și dacă ne amintim de criza legată de incapacitatea alegerii preşedintelui, care a durat din 2009 până în 2012, devine clar de ce spiritele au tendința de a se încinge tot mai mult. Astăzi, există trei opinii diferite la tema dată. Unii spun că preşedintele ar trebui ales de către întreg poporul, iar Moldova ar urma să devină republică prezidenţială. Alţii cred că, chiar dacă şeful statului va fi ales direct de către cetăţeni, forma de guvernare poate fi semiprezidenţială şi semiparlamentară. A treia categorie însă optează pentru păstrarea în continuare a formei parlamentare de guvernământ cu alegerea preşedintelui ţării în Parlament. Dar a treia categorie, la rândul ei, se împarte în două tabere: cei care consideră că trebuie să rămână în vigoare actuala formulă de alegere a şefului statului – cu 61 de voturi din 101 ale deputaţilor din Parlament şi cei care pledează pentru alegerea şefului statului din trei tentative: 61 de voturi – prima tentativă, 57 de voturi – a doua, 51 de voturi – a treia.

Toate aceste idei şi propuneri au dreptul la viaţă, numai că, atunci când le analizăm, este foarte important să luăm în calcul şi aspectele practice legate de ele. În primul rând, vom menţiona faptul că alegerea preşedintelui direct de către popor este susţinută de majoritatea populaţiei. Cel puțin, așa arată sondajele. Dar în situaţia în care ne aflăm nu avem timp pentru o reformă constituţională atât de amplă. Or, trecerea la forma prezidenţială de guvernământ e un proces mult mai complex decât simpla modificare a procedurii de alegere a şefului statului. În plus, pentru o democraţie atât de fragilă cum este cea din Republica Moldova, forma prezidenţială de guvernare presupune mai multe riscuri, inclusiv devine real pericolul de instaurare a unei dictaturi, ceea ce ar stopa nu doar dezvoltarea democratică firească a Republicii Moldova, ci ar pune punct pe aspiraţiile noastre de integrare europeană.

Situaţia pare un pic mai simplă în cazul formei de guvernare mixte – semiparlamentare-semiprezidenţiale, care, de asemenea, stipulează alegerea şefului statului direct de către cetăţeni. Vreau să vă amintesc însă că reforma constituţională din iulie 2000 (atunci când s-a decis alegerea preşedintelui ţării de către Parlament) nu a fost dusă până la capăt, mai ales la capitolul atribuţiile constituţionale ale şefului statului. Spre deosebire de prima idee enunţată mai sus, aici se merge pe ipoteza că reforma constituţională ar fi mai puţin complicată şi că ar fi de ajuns să modificăm procedura de alegere a preşedintelui. E o impresie ce se creează la prima vedere. Pentru a ne convinge că nu ni se propune cea mai bună soluţie, merită să ne întoarcem în timp la situaţia de până la reforma constituţională din 2000. Atunci, preşedintele, pe de o parte, şi puterea legislativă şi executivă, pe de altă parte, se aflau într-o stare de confruntare permanentă, conflictele erau la ordinea zilei, fiind blocată activitatea multor instituţii ale statului şi tergiversate importante procese pentru dezvoltarea ţării. Avem toate motivele să afirmăm că o situaţie similară s-ar isca şi acum, dacă s-ar decide revenirea la forma de guvernare mixtă.

În acest context, este evident că păstrarea republicii parlamentare, care stabilește alegerea preşedintelui ţării în Parlament, e cea mai bună soluţie pentru moment. Rămâne numai să găsim formula potrivită. Sigur, formula actuală (alegerea preşedintelui ţării cu voturile a 61 de deputaţi din 101) nu este cea mai reuşită. Noi am avut deja o criză din 2009 până în 2012, pentru că s-a mers pe formula respectivă şi nimeni nu garantează că situaţia nu se va repeta în primăvara anului viitor.

Anume pentru evitarea unei noi crize politice, coaliţia de guvernare a lansat ideea organizării unui referendum de modificare a Constituţiei, astfel încât şeful statului, după două tentative eşuate, să poată fi ales cu majoritatea simplă. Şi propunerea nu este doar una dictată de interese de moment, ci una care are la bază argumente raţionale. În condiţiile unei republici parlamentare, când ţara e guvernată de o majoritate clară, e şi firesc ca preşedintele să fie exponentul acestei majorităţi. Asta ar însemna o conlucrare armonioasă între toţi exponenţii puterii de vârf din Republica Moldova, ceea ce poate avea efecte benefice pentru cetăţeni. Dacă o majoritate parlamentară are sprijinul popular necesar pentru a guverna ţara, este logic ca această majoritate să aibă şi dreptul de a alege preşedintele ţării, în conformitate cu mandatul de încredere obţinut de la cetăţeni.

În plus, în situaţia concretă în care se află în prezent Republica Moldova (mă refer aici şi la situaţia regională, dar şi la cea internă), cuvântul-cheie care trebuie să stea la baza tuturor acţiunilor noastre este stabilitate, iar stabilitatea poate fi asigurată prin alegerea preşedintelui ţării de către majoritatea parlamentară.

Din acest punct de vedere, îmi exprim speranţa că referendumul preconizat va avea loc şi că populaţia va susţine iniţiativa guvernării. Ar fi o șansă pentru Republica Moldova să se dezvolte pe calea democraţiei şi integrării europene în condiţii de stabilitate.

Veaceslav Untilă, deputat, vicepreședinte al Partidului Liberal

Sursa: www.timpul.md

Copyright © 2017 Partidul Liberal. Toate Drepturile Rezervate.