Sâmbătă am participat la Conferinţa unită a filialelor Partidului Liberal din teritoriile ocupate (de Federaţia Rusă) din stânga Nistrului, numite convenţional — Transnistria.

Am fost mai mult decât impresionat să redescopăr în acele teritorii sute de români cu literă mare, care neînfricat continuă să apere de unii singuri, o redută importantă a românismului, în cele mai de est pământuri româneşti.

De obicei, în cadrul întâlnirilor cu cetăţenii (dar şi în cadrul celor de partid) aria problematicii abordate de concetăţeni noştri este una poli-cromatică, începând de la probleme cu vecinii, drumuri locale, lipsa locurilor de muncă, încheind cu caracterul nestatornic al politicienilor (al unora), venalitatea acestora, dar şi probleme legate de vectorul politicii externe al Republicii Moldova.

Solicitaţi să vină cu întrebări şi propuneri, oamenii noştri din stânga Nistrului, deprinşi să-şi rezolve de unii singuri problemele, ne-au formulat doar două solicitări, conţinutul cărora m-a făcut să-mi revăd uşor filosofia despre interesul public:

Să-i convingem pe cei de la postul public de televiziune Moldova 1 să anunţe, în cadrul buletinelor de ştiri şi starea vremii la Tiraspol (această solicitare a venit de la un mare patriot din Tiraspol, care a argumentat că astfel o să simtă şi ei că nu sunt abandonaţi de statul Republica Moldova);
Să-i convingem pe cei de la TV Moldova 1 (dar şi de la alte posturi de televiziune) să realizeze mai multe emisiuni pentru agricultori, pentru că, zic ei, a fost scurtată durata emisiunii de specialitate „Baştina”, iar alte emisiuni de acest gen nu mai sunt realizate (această solicitare a venit de la o familie de fermieri dintr-un sat de lângă Grigoriopol, tatăl şi doi fii (mari şi zdraveni ca nişte brazi), care prelucrează vreo 50 de ha de pământ).
„…Timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare”, aceasta este fraza de început al monumentalului roman al lui Marin Preda „Moromeţii”.

Sub semnul „temporalităţii blânde” îşi duc zilele, cu bune şi cu rele, sute de mii de moldoveni-români de dincolo de Nistru, unde viaţa nu este atât de zbuciumată ca la Chişinău, iar tot ceea ce-şi doresc aceşti martiri în viaţă (fiecare pre numele său), este să nu fie uitaţi de statul Republica Moldova pe câmpul de luptă cu imperialismul rusesc.

P.S. Am şi făcut toate demersurile oficiale pentru rezolvarea celor două „probleme” atât de importante pentru mucenicii românismului din stânga Nistrului.

Autor: Valeriu Munteanu, Vicepreședinte PL
sursa: munteanu.md