În unul din textele precedente am vorbit despre esenţa actualei guvernări, mai bine zis de scopul real al instalării la putere a Guvernului Leancă. Spuneam atunci că, în spatele lozincilor frumoase despre integrarea europeană şi democraţie, se ascunde intenţia de a privatiza mai multe instituţii ale statului, de a împărţi între cei de la guvernare ce a mai rămas de împărţit. Şi tot atunci vorbeam de rolul umil de paravan al acestor fărădelegi care le-a fost rezervat pretinşilor liberali reformatori. Iată că la scurt timp după acel material a venit şi confirmarea faptului că am avut perfectă dreptate.

Astfel, cu o obrăznicie greu de descris în cuvinte, după ce au făcut tot posibilul ca statul să piardă controlul asupra Băncii de Economii şi asupra Aeroportului Internaţional Chişinău, guvernarea s-a apucat de privatizarea spitalelor, şi nu a oricăror spitale, ci a două dintre cele mai importante – Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” şi Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie. Pentru mai multă claritate, voi menţiona că aceste spitale sunt situate în imediata vecinătate a bulevardului Ştefan cel Mare şi Sfânt, vizavi de Ambasada Rusiei și ocupă o suprafaţă de câteva hectare. De ce dau aceste detalii? Pentru ca cititorii să înţeleagă cât de convenabilă este poziţionarea geografică a acestor două obiective pentru acei ce au vrut să pună mâna pe ele. Cine nu şi-ar fi dorit să aibă câteva hectare în centrul capitalei, pentru a construi localuri de agrement, mall-uri sau blocuri de locuit! Profiturile unor astfel de „investitori” ar fi fost uriaşe. Chiar şi simpla comercializare a acestor terenuri şi edificii, ar fi adus unor persoane venituri fabuloase. Şi conta mai puţin faptul că sute de medici calificaţi ar fi rămas fără loc de muncă, iar zeci de mii de pacienţi – fără acces la servicii medicale de calitate.

Prin includerea acestor două spitale în programul de privatizare, guvernarea actuală nu a făcut nimic altceva decât să se inspire de la comunişti, să continue aplicarea metodelor moştenite de la aceştia. Există suficiente informaţii că spitalele respective s-au aflat şi în vizorul guvernării comuniste care, de asemenea, a urmărit privatizarea lor. Apropo, atunci comunişti demaraseră o amplă campanie de acaparare a instituţiilor statului poziţionate strategic. În context, voi aminti doar de cazul Stadionului Republican, care a fost demolat ca ulterior să apară iniţiativa transferării lui în alte locuri din capitală, iar acel teren din inima Chişinăului urma să revină unor persoane interesate. Exact pe aceeaşi schemă se preconiza înstrăinarea Circului din Chişinău şi a altor obiective importante. Planurile comuniştilor au suferit însă un eşec usturător, ei fiind înlăturaţi de la guvernare în 2009. Şi iată că „nobilii” lor urmaşi au preluat metodele şi deprinderile comuniştilor. Probabil, dacă mergea schema cu cele două spitale menţionate mai sus, se revenea şi la tema stadionului, dar şi a Circului.

Să ne întoarcem însă la problema celor două spitale. Privatizarea lor a fost camuflată atât de bine (denumirea sub care aceste obiective au fost trecute în lista celor ce urmau a fi privatizare nu spunea nimic, adică nu puteai să te gândeşti că anume asta se are în vedere), încât din start nu a fost clar ce se pune la cale. Despre scopurile reale ştiau doar acei de la guvernare, inclusiv pretinşii liberal-reformatori, care de data asta au tăcut mâlc, deoarece n-au avut indicații să se implice și să facă zarvă. În schimb, noi, cei din Partidul Liberal, cum am aflat despre această intenţie a guvernării, am sesizat imediat Curtea Constituţională, iar efectul a fost unul pe măsură: Guvernul, speriat de acţiunea noastră, a retras cele două spitale din lista obiectelor ce urmau a fi privatizate. Și aici s-a văzut cât de mare este cinismul actualilor guvernanți. Premierul Iurie Leancă a încercat să-şi facă PR pe seama acestei tentative nereușite de acaparare frauduloasă a averii statului, afirmând că decizia de a renunța la privatizarea celor două instituții medicale este una judicioasă şi că ar fi fost mai bine dacă nu se ajungea la această situaţie. Primul ministru nici nu şi-a dat măcar seama de ipostaza jenantă în care s-a pomenit. Or, el a recunoscut că nu are idee ce se face sub nasul său și că admite pe ordinea de zi a Executivului subiecte total nepregătite. Iar ministrul Sănătăţii, Andrei Usatâi, a spus că se vor identifica resurse pentru modernizarea celor două instituţii medicale. Numai că apare o întrebare logică: domnule ministru, nu era mai bine să identificaţi resursele pentru modernizarea celor două spitale până a le propune spre privatizare?

Referindu-ne la chestiunea privatizării Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” şi a Spitalului Clinic de Traumatologie şi Ortopedie, putem afirma cu certitudine că excluderea lor din lista de privatizare este o victorie a liberalilor, este o victorie a corpului de medici ce activează în cadrul acestor spitale, dar şi a pacienţilor care vor beneficia în continuare de serviciile medicale pe care le prestează instituțiile respective. Iar acest caz ne mobilizează şi mai mult să veghem asupra tuturor acţiunilor guvernării şi să intervenim de fiecare dată pentru a stopa abuzurile pe care puterea va mai încerca să le comită.