Iosif Vissarionovici Djugaşvili, cunoscut sub pseudonimul de Stalin, obişnuia să discute îndelung cu Veaceslav Molotov (pe numele său adevărat Scriabin), care în anii cât Stalin a fost conducătorul URSS şi, implicit, a PCUS, a ocupat diferite funcţii în partid şi în stat, cele mai cunoscute fiind: Preşedinte al Internaţionalei Comuniste, Prim-Ministru al URSS şi Ministru de Externe al URSS, calitate în care a semnat la 23 august 1939, arhicunoscutul pact Ribbentrop—Molotov de împărţire a zonelor de influenţă în Europa.

În una din lungile discuţii amicale, Molotov, care era mult mai şcolit decât Stalin, i-ar fi povestit acestuia o istorioară despre Ivan al IV-lea al Rusiei, numit şi Ivan cel Groaznic (Иван Грозный). Se spune că după ce Ivan cel Groaznic dispunea omorârea în chinuri grele a câţiva dregători de la curte sau a unor boieri răzvrătiţi, acesta, având mustrări de conştiinţă, se izola pentru câteva zile, până ce depăşea starea depresivă.

Profund uimit, Stalin i-ar fi spus lui Molotov: „…Să fi dispus omorârea unui milion-două de oameni mai înţelegeam şi eu, dar aşa pentru un om-doi, să ai mustrări de conştiinţă şi respectiv depresii, chiar nu înţeleg…”

Astăzi după şedinţa Consiliului Suprem de Securitate, unde s-a discut despre ultimele cazuri de deces în condiţii absolut dubioase şi interpretabile, a soldaţilor în termen din Armata Naţională, preşedintele Timofti, luând act de moartea recentă a câţiva tineri a declarat, citez: „nu este o situaţie când ministrul trebuie să-şi dea demisia!”.

Desigur, domnule preşedinte Timofti, urmând această logică funebră, moartea a doi-trei tineri nu este motiv de îngrijorare, că doar nu este vorba despre un milion-două, vorba lui Stalin.

Ruşine, domnule preşedinte, pentru o astfel de gândire de om de stat. V-aţi împotmolit cu totul în (ne)înţelegerile şi algoritmul Coaliţiei pro Europene, la zămislirea căreia „prin trădare şi venalitate” aţi participat, din păcate, şi dumneavoastră.

Solidaritatea implacabilă cu indiferenţa, insensibilitatea, neglijenţa şi incompetenţa, responsabililor, aducători de moarte, vă fac, domnule preşedinte, responsabil, în mai mare măsură de moarte acestor tineri, care au vrut să trăiască, au vrut să se întoarcă acasă, să se însoare, să-şi facă casă şi masă, să aibă copii, să se bucure de viaţă.

Unde mai există în Europa un ministru al Apărării, care declară deschis şi cu nonşalanţă că este (a devenit recent) politician, care în loc să aibă grijă de ostaşii noştri, umblă mai dihai ca orice „VIP-păreasă”, pe la toate evenimentele mondene, unde se bea şampanie fină şi se fac poze lucioase.

Unde, o să mai găsiţi în Europa, domnule preşedinte Timofti, un ministru al Apărării, care în loc să umble prin unităţile militare, trudind din zi în noapte şi din noapte în zi la eradicarea fenomenului „dedovşcinei”, se ocupă de construcţia de partid, umblând prin teritoriu cu tolba plină cu promisiuni politice sau chiar electorale.

Atâta timp cât o să vă acoperiţi, domnule preşedinte Timofti, cu acordul Coaliţiei de guvernare, iar cineva în acest timp o să fie ministrul VIP-urilor, fiecare ostaş omorât în Armata Naţională, va fi pe conştiinţa dumneavoastră şi sunteţi liber în alegerea modelului „tribunalului de conştiinţă” între cel al lui Ivan cel Groaznic şi cel a lui Stalin.

Valeriu Munteanu,
Vicepreşedinte PL, Preşedintele Fracţiunii Liberale în Parlamentul RM

sursa: munteanu.md