Criză economică, criză politică, corupție, sărăcie, criză de moralitate – sunt realități ce bântuie de ani buni în societatea noastră. M-am referit într-un post anterior despre criza din sistemul sanitar autohton. Astăzi continui să mă pronunț asupra acestui șir nefast de crize, de data aceasta în rol principal – CRIZA DE INSULINĂ.

Din cauza persoanelor cu funcții de conducere  din Ministerul Sănătății, al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, persoanele bolnave de diabet, dependente de insulină sunt purtate pe drumuri de câteva săptămâni de când în farmaciile aferente instituțiilor medicale au fost epuizate stocurile de insulină, medicament vital pentu mulţi dintre ei.

 

Lucrurile par a fi scăpat de sub control deoarece chiar medicii care prescriu aceste reţete susţin că lipsa insulinei din farmacii poate pune pacienţii în situaţii de risc. Lipsesc nu doar unul, ci câteva tipuri de insulină. Dacă nu găsesc acest medicament şi întrerup tratamentul, starea de sănătate a pacineților se poate degrada şi afecţiunile de care suferă – se complică.

Fapt și mai grav – în schemele respective ale funcționarilor, au nimerit și intituții cu profil republican responsabile de sănătatea copiilor cu diabet zaharat! Insulinele pentru copii în ”cartușe” (stilouri preumplute) – care asigură o dozare precisă.

Cu începere din luna ianuarie 2013, cu apogeul în februarie curent, a fost identificat un risc iminent de sănătate, înregistrat la Spitalul clinic republican de copii ”Emilian Coțaga”. În depășirea situației s-au alocat inclusiv rezerve de insulină dedicate maturilor. Trecerea copiilor cu diabet de la o formă  la alta, nu exclude comiterea unor erori la administrarea preparatului, fapt ce implică riscuri majore de sănătate, până la comă hipoglicemică sau cazuri letale.

Amintesc că doar la spitalul respectiv sunt la evidență 460 copii cu diabet.

Dacă în capitală sunt astfel de probleme, ce se întâmplă de fapt în republică cunosc doar cei de la Ministerul Sănătății care, din informațiile ce le dețin, încearcă a denatura starea de facto în asigurarea cu antidiabetice.

La interpelarea mea, ca viceprim-ministru, la subiectul aprovizionării cu preparate antidiabetice, conducerea Ministerului Sănătății, la finele lui 2012 mă informa că situația e sub control și că pentru 2013 nu sunt preconizate procurări centralizate de insuline, pentru asigurarea stocurilor respective din instituțiile medico-sanitare publice, deoarece insulinele vor trece în categoria medicamentelor compensate.

În 2013 februarie-martie Ministerul Sănătății și Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale purced la îndeplinirea acestui plan (trecerea la compensate), ca la finele lui martie să se răzgândească – insulinele urmând a fi procurate ca anterior prin procedurile de achiziții centralizate. Jocul acesta nu s-a soldat fără urmări, exemplul de la spitalul ”E. Coțaga”, etc.

În 2012 Curtea Supremă de Justiție a menținut în vigoare decizia Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței, care a sancționat doi agenți economici pentru înțelegere de cartel la procurarea insulinei.

Iată ce a declarat la vremea respectivă directorul ANPC, Viorica Cărare: „A fost o licitație mimată. Doi agenți economici au prezentat oferte coordonate. Același preț, chiar aceleași patru cifre după virgulă. E cea mai gravă și cea mai dură încălcare concurențială în toată lumea. Agenții economici care fac înțelegeri de cartel bagă mâna în buzunarul consumatorului”.

Anterior Agenţia Medicamentului a fost sancţionată pentru încălcarea legislaţiei. Sancţiunea a fost aplicată de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei. În urma unei investigaţii, Agenţia pentru Protecţia Concurenţei a stabilit că Agenţia Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a favorizat două companii care pe parcursul anilor 2009 şi 2010 au livrat insulină pentru spitalele din ţară. Mai grav este că cei doi furnizori au stabilit prin înţelegere de cartel preţul pe care l-au cerut de la Agenţia Medicamentrului pentru insulina livrată.

Conchid că insulinele sunt o bucățică dulce pentru funcționarii precitați, dar oare în așa fel înțeleg ei a implementa politica statului în asistență medicală și farmaceutică? E o întrebare retorică, asupra căreia ar fi bine să se autosesizeze organele de control, inclusiv Procuratura Generală.

La 3 aprilie curent am prezidat ședința Comisiei Interdepartamentale de control pentru asigurarea securității asistenței farmaceutice și contracararea importului ilicit de medicamente, unde am dat indicațiile de rigoare ca pacienții să fie repuși în drepturi și să nu aibă de suferit în continuare.