În ziua de 7 aprilie 2009 toți tinerii de bună credință din Republica Moldova au venit în Piața Marii Adunări Naționale ca să protesteze în mod pașnic împotriva  regimului comunist în frunte cu Vladimir Voronin. La acel moment regimul avea mai mulți exponenți, unii dintre care au devenit între timp mari apărători ai democrației – Grecianîi, Lupu, Dodon, Mișin, etc. Dar această conducere comunistă, distrugătoare de destine și vieți omenești, perfidă și fățarnică prin definiție a reușit să-i implice  pe unii tineri, copleșiți de adânci trăiri sufletești într-un joc murdar și josnic – la devastarea clădirilor Parlamentului și a Președinției. Strategia și tactica guvernării comuniste a avut scopul cel mai mârșav: de a da vina pe democrați, liberali, românism, adevăr, dreptate și libertate. Planul lor diabolic a fost unul bine conturat: de a distruge noua clasă politică liberală și democratică, românismul, ulterior instalând pe mai mulți ani un regim de dictatură și teroare comunistă.

   În ziua de 7 aprilie Voronin și grupul său de interese n-a făcut nici cel mai mic efort de a apăra cu forțele de ordine cele două clădiri. Forțele de poliție și carabinieri, Fulger, Pantera, Scut ș.a. s-ar fi putut isprăvi ușor cu un grup de tineri instigați de forțele obscure și banditești organizate din timp de regimul comunist.

   Dar mai perfidă, banditească și strigătoare la cer a fost răfuiala lui Voronin în perioada 7-8 aprilie cu tinerii care au venit să protesteze pașnic. Gestionați de Voronin,  Papuc (ministrul de interne), Botnari (comisar al mun. Chișinău) ș.a. polițiștii au organizat o adevărată vânătoare a tinerilor, atât ziua cât și în serile respective, care mai zăboviseră în Piața Marii Adunări Naționale, sau treceau prin preajma ei. Mașinile poliției și cele civile în slujba regimului traversau Chișinăul cu o viteză fulgerătoare, de sute de ori pe zi. Tinerii, printre care și fete, erau prinși, bătuți și duși la comisariatele de poliție. Acolo ei erau impuși  să treacă prin coridoarele terorii, fiind bătuți cu bastoanele, obligați să se dezbrace în pielea goală ceea ce pentru o fată e deja umilitor), violați apoi aruncați în celule supra-aglomerate, lipsite de cele mai elementare condiții de supraviețuire. Ulterior, tot în comisariate, unde au fost trimiși și procurorii pentru a-i interoga, umili și maltrata. Un adevărat iad al genocidului tinerei generații. Au arestat o mulțime de tineri care nici nu participaseră la proteste, dar erau tratați cu aceiași bestialitate voronistă. Comisariatele din Chișinău erau arhipline de tineri și atunci  a fost  dată comanda ca o parte să fie duși în comisariatele dintr-un șir de centre raionale. Părinții acestor tineri îi căutau prin toată republica cerșind de la dictatura comunistă îndurare, iertare și eliberarea copiilor lor. Culmea nesimțirii a fost că Premierul de atunci Zinaida Grecianîi într-o adresare televizată către părinți a spus că dacă aceștia nu își retrag copiii benevol, autoritățile vor aplica arma de foc!

   Așadar, ziua de 7 aprilie rămîne a fi pe de-o parte – Ziua Demnității și Verticalității tinerei noastre generații iubitoare de Libertate, Adevăr, Dreptate, Credință și Dragoste de Neam și Țară;  pe de altă parte – ziua genocidului, maltratării, violării, umilirii, schinjuirii și uciderii bestiale a unui șir de tineri. Prima jertfă a ucigașilor comuniști si pseudo-socialiștii a fost Valeriu Boboc, apoi au mai urmat trei jertfe, care au decedat în urma loviturilor din coridoarele terorii ale comisariatelor. Sau poate mai sunt și alte suflete de care nimeni nu cunoaște nici până în prezent?

  Au trecut 4 ani, dar, cu regret, cu tristețe, dezamăgire dar și cu mare revoltă făptașii genocidului nici n-au fost depistați, nemaivorbind de pedepsirea călăilor. S-au  mimat  fel de fel de dosare, s-au eliberat  din funcție  câțiva polițiști, iar adevărații torționari și călăi stau la posturile lor (în MAI, Guvern, Parlament, Procuratură, Judecătorii, etc), unii chiar au avansat în funcții sub protecționismul unor actori politici – azi mari salvatori ai statalității și democrației.

  Parlamentul a încercat dar foarte timid să facă lumină privind acest eveniment – pată rușinoasă  a dictaturii comuniste, cu regret s-a terminat  cu un raport foarte superficial al ex deputatului Vitalie Nagacevschi. Probabil acest raport l-a determinat să plece din parlament, revenind ulterior în calitatea sa de avocat.

  Conducerea Partidului Liberal: M. Ghimpu, D. Chirtoacă, I.Hadîrcă, A. Șalaru, inclusiv și subsemnatul, am încercat în repetate rânduri să aducem pe ordinea de zi a parlamentului și a guvernului problema dezvăluirii misterului din 7 aprilie și pedepsirii torționarilor și gestionarilor lor, însă toate aceste eforturi s-au soldat cu diferite blocaje. La ultima ședință a guvernului în exercițiu din 3 aprilie curent am cerut de la organele direct responsabile de instrumentarea dosarelor, explicații asupra acestora dar cu regret răspunsurile sunt din ce în ce mai puține și doar se mimează unele sentințe reale. Adevărul despre 7 aprilie nu va fi dezvăluit  atâta timp cât nu vom avea o Alianță ce va pune pe prim plan interesul național, problemele suveranității, democrația, demnitatea omului, drepturile și libertățile  lui, nu cele de partid sau de grup și să realizeze programul de guvernare a R.M. E atât de regretabil și trist, dar totodată revoltător și dezgustător.

  P.S.  S-au alocat 53.000 de lei pentru tratamentul celor schinjuiți, aproximativ 1000 – 5000 de lei pentru pătimit, sumă umilitoare în comparație cu suferințele fizice și psihice ce i-au marcat pe toată viața. Ca să nu repetăm aceste evenimente tragice, ar fi bine să ne gândim de zece ori înainte ca tinerii și părinții lor să arunce buletinul de vot în urnă la desemnarea celor care ne vor reprezenta în mandatul lor legal!