Ediţia de ieri a emisiunii „În Profunzime”, cu Vladimir Voronin, în rolul principal, merită să fie studiată cu multă atenţie la toate facultăţile de politologie, sociologie şi jurnalism din Republica Moldova; această mostră poate servi drept un bun material didactic şi pentru facultăţile de psihologie, dar şi cei de la psihiatrie pot extrage câte ceva util din această emisiune.

Deprins cu jurnalismul slugarnic şi linguşitor, Voronin nu-şi putea găsi ieri locul, nu putea să înţeleagă de ce Lorena Bogza nu-i adresează întrebări laudative, de ce jurnalistul nu dezvoltă acele idei „măreţe” şi lozinci „edificatoare”, pe care acesta le debita cu nemiluita.

Agresiv şi grosolan, cu un discurs la limita semidoctismului şi piperat bine cu interjecţii ruseşti, Voronin a atacat într-o singură emisiune, tot ce se putea ataca, vitriolând în egală măsură, instituţii, simboluri dar şi persoane, trădând fără rezerve un singur deziderat, un singur obiectiv, şi anume revenirea la putere cu orice preţ şi cât mai repede (omul nu are timp să aştepte împlinirea unor termeni specifici democraţiei).

Întrebat însă de mai multe ori: „ce o să faceţi când o să veniţi la putere ?”, Voronin nu a putut să răspundă, pentru că nu vrea să facă nimic, dar absolut nimic, pentru acest popor, vrea doar să-şi satisfacă amorul propriu, şi să se răzbune pe toţi cei care au părăsit PCRM, atunci când îi este mai greu.

Dar cel mai grav episod, din această emisiune, a fost fără îndoială „sincerităţile” lui Voronin despre bunicul său Isidor Sârbu, încercările de a nega atrocităţile comuniste la adresa bunicului au fost dea dreptul ruşinoase, pentru că este binecunoscut pentru toată lumea, că în perioada interbelică zona transnistreană a Republicii Moldova se afla deja sub ocupaţie sovietică, iar metodele staliniste de intimidare a populaţiei, printre care: exproprierea, deportările, condamnările şi execuţiile politice s-au „implementat” cu succes în acea zonă.

Isidor Sârbu, bunicul de pe mamă a lui Voronin, a fost expropriat în 1933, de casă şi de terenul agricol, a fost exilat din satul de baştină de câteva ori, a stat la închisoare în 1933 şi 1938, pentru simplul fapt că nu dorea să-şi părăsească vatra, iar în România a plecat pentru că ştia foarte exact ce îl aşteaptă la revenirea comuniştilor sângeroşi, care au devenit peste ani, idolii lui Volodea, nepotul său, care după atâta nedreptate la adresa bunicilor, îndrăzneşte să mai invoce numele Domnului şi să ne spună cât de smerit este.

P.S. „…da, ardă ea de o mie de ori această integrare europeană”, citez mot à mot (şi nu moto moto, cum spune Vladimir Nicolaevici) spusele lui Voronin de ieri.

Regimul dictatorial din Bielorusia sau cel din Coreea de Nord, o să ne pară Paradis pe lângă ceea ce poate face Voronin cu Republica Moldova, dacă Doamne fereşte ajunge din nou la putere.

Blogul deputatului Valeriu Munteanu http://munteanu.md/blog/hai-vperiot-cu-moto-moto