La Ungheni a avut loc conferinţa teoretico-ştiinţifică „200 ani de la anexarea Basarabiei la Rusia”. La început, conferenţiarul universitar doctor Anatol Petrencu a înmânat diploma de merit Adrianei Ţurcanu de la  LT „Gheorghe Asachi” pentru rezultatele obţinute în cadrul olimpiadei raionale la istorie, fiind mai apoi înmatriculată la Universitatea de Stat din Moldova  facultatea istorie, la buget. Au mai fost înmânate diplome şi cărţi istorice elevilor care au participat la concursul eseelor istorice ”Basarabia, lacrimă de dor” organizat de către Direcţia Generală Raională Învăţământ, Tineret şi Sport: locul I - Victoria Rusu, LT ”Mihai Eminescu”, II - Marin Bobu, LT ”Vasile Alecsandri”, Doina Jitorianu, LT ”Gheorghe Asachi”, III - Alexandrina Căpăţină, LT ”Dimitrie Cantemir”, Corneşti şi menţiuni - elevilor Ionela Dereş, Gimnaziul Grăseni, Maria Arap, Gimnaziul Unţeşti şi Sorin Scleruc, LT Sculeni.

În cadrul alocuţiunii sale, Anatol Petrencu a vorbit despre cei 100 de ani de ţarism, două războaie mondiale, 50 de ani de comunism  şi 20 de ani de independenţă. Pe 16 mai 1812, reprezentanţii Imperiilor Rus şi Otoman semnau dubioasa pace de la Bucureşti, care încheia războiul ruso-turc de la 1806—1812 pentru Principatele Române şi, ca rezultat al târgului, Moldova de la est de Prut (redenumită Basarabia) era anexată Rusiei. Trecerea arbitrară a Basarabiei la Rusia, cu care ea nu avea nicio legătură cu caracter identitar sau naţional, nu poate fi calificată altfel decât ocupaţie şi subjugare prin anexare.

După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus  va urma o intensă politică de rusificare şi de colonizare rusă şi ucraineană. Moldovenii din Bararabia Ţaristă (Basarabia) sunt opriţi în a învăţa limba lor maternă, a se ruga lui Dumnezeu româneşte.  Nicio carte, niciun ziar românesc n-are voie să treacă Prutul, în nicio şcoală nu este permis de a se învăţa româneşte, în nicio bibliotecă nu se tolerează de a se ţine o carte românească. Cu ajutorul şcolii, Imperiul Rus a reuşit să rusifice aproape desăvârşit pătura cultă din Basarabia; cu ajutorul bisericii, ea nădăjduia să rusifice şi populaţia rurală. Au trecut peste un secol de dominaţie ţaristă şi apoi aproape 50 ani de dominaţie sovietică, dar şi până azi ţăranul român din Basarabia nu vorbeşte altă limbă decât cea românească, nu se roagă lui Dumnezeu decât în limba părinţilor şi bunicilor săi.

Această conferinţă a avut scopul de a rosti şi promova adevărul istoric prin dezbateri şi atitudini critice, are, totodată, şi menirea de a stabili nişte puncte de orientare în spaţiul istoric, de a vedea de la tribuna ei cu mai multă claritate cum s-a produs trecerea noastră prin timp şi spaţiu; ce am avut şi ce am pierdut; de ce am rămas în urmă de trenul istoriei şi ce ar trebui să facem ca să nu mai repetăm ceea ce s-a întâmplat, căci mereu a trebuit să ne întoarcem pe acelaşi cerc şi s-o luăm de la capăt. Undeva, firul ei trebuie refăcut şi reînnodat. Este necesar să însuşim învăţămintele esenţiale, cel puţin, din această lecţie de istorie din ultimii 200 de ani.  În această perioadă Moscova a arătat că nu se dă înapoi de la nimic pentru a disloca românii dintre Prut şi Nistru. Mai întâi, au fost colonizările cu diverse populaţii în spaţiul Basarabiei. Apoi colonizările cu moldoveni - departe, cât mai departe de pământurile lor. Apoi au fost deportările în Siberia şi împuşcarea în ceafă a tuturor celor care gândeau altfel. Însă toate acestea au fost doar primii paşi. Însă punctul culminant a fost atins atunci când -a proclamat limba moldovenească diferită de limba română.

Corneliu Prepeliţă, www.unghiul.info