Chișinăul este așa cum îl vede fiecare dintre noi. Când sunt abătut, îl văd la fel de trist ca și mine. Cu cerșetori stând în intersecții, cu oameni triști, preocupați de problemele cotidiene, cu gropi pe străzi și cu gunoi aruncat lângă coșuri… Dar îl iubesc așa cum este. Pentru că este al meu.

Când sunt mulțumit și fericit, văd mai mult părțile lui bune. Văd parcurile și spațiile verzi, mai multe decât în alte orașe, văd copii de mână cu părinții lor, femei care dau cu mătura în fața instituțiilor, unele clădiri care se ridică semețe, locuri de joacă pentru copii… Iubesc și acest Chișinău, nu doar pentru că este al meu, ci și pentru că îmi bucură sufletul.

Cel mai mult, însă, iubesc oamenii care trăiesc în acest oraș. În pofida greutăților, au rămas curați în suflet și ospitalieri. Până la urmă, cel mai valoros lucru pe care îl avem sunt oamenii și ei, cu siguranță, merită o viață mai bună. Dar au nevoie de o locomotivă și mai au nevoie, împovărați de toate grijile cotidiene, să vadă luminița de la capătul tunelului.

Cine poate fi acea locomotivă? Cine poate organiza locuitorii capitalei? Poate ar trebui să începem cu fiecare dintre noi. Să ne organizăm în primul rând noi, fiecare acasă la el, apoi să ne organizăm într-o comunitate mică în blocul nostru, pe care să îl întreținem și de care să avem grijă pentru că e proprietatea noastră, apoi să ne organizăm în cartierul nostru și așa mai departe… Sunt convins că, astfel, lucrurile se vor schimba.

Am călătorit mult în viața mea și am atras atenția la modul în care se comportă oamenii în alte părți. Unii au în sânge faptul că nu pot arunca hârtii sau alt gunoi pe jos. Și nu din cauza că vor fi amendați ci, pur și simplu, pentru că NU SE POATE.

La fel, în străinătate se întâmplă foarte rar ca cineva să parcheze mașina, la întâmplare, pe marginea drumului. Pe lângă faptul că, cel mai probabil, nu o vor găsi când se vor întoarce, ei vor trebui să plătească și o amendă frumușică.

Tot în afară am văzut că blocurile locative au un administrator. El este responsabil de tot ceea ce se întâmplă în clădire. Nu ca la noi, unde și zece blocuri sunt în îngrijirea unui SEL… pe care, atenție, îl plătim să se ocupe de problemele blocului, dar în realitate avem ce avem!

Și, dacă tot vorbim despre asumarea unor responsabilități, acest lucru nu poate fi făcut cu jumătate de măsură. Poate e timpul să începem a schimba lucrurile. În rest, să ne dea Dumnezeu sănătate și putere să facem din Chișinău un oraș pe care ni-l dorim cu toții!

La mulți ani, Chișinău! La mulți ani tuturor celor ce trăiesc în el!

Blogul consilierului municipal Iurie Nastas http://nastas.md/