Sunt martor ocular, de fapt nu doar eu, ci mai multă lume a văzut ROIUL BURTĂRARILOR, roi care s-a învârtit şi se învârte permanent în jurul puterii. Eu, ce-i drept, l-am văzut, ca şi mulţi alţii, mai târziu, în anul 1966, când badea Gică, fratele Gheorghe, a fost  dat afară de la lucru pentru naţionalism şi trei ani nu era primit nicăieri ca să muncească, a fost şomer, iar peste şase ani – închis pe şase ani; să fie doar o coincidenţă a anilor? Patru i-a făcut în pădurile Moldovei, iar doi în pădurile Uralului.

Primii care au văzut roiul burtărarilor sunt buneii şi părinţii noştri, chiar din prima zi de ocupaţie, 28 iunie 1940. Generaţia mea, inclusiv eu, roiul burtărarilor l-am văzut mai târziu, ce-i drept nu chiar atât de aproape aşa cum l-am văzut şi simţit începând cu 1987 şi până astăzi. În mod special, în anii de activitate a Frontului Popular şi, începând cu anul 2005, când a fost lansat în politică actualul Primar General al mun.Chişinău, şi acum, în anii de activitate a AIE. Despre roiul burtărarilor am auzit pentru prima dată de la tata Toader şi mama Irina, care, în cele mai grele timpuri au crescut cinci copii, şi nu doar ne-au crescut, ci au trăit şi au muncit doar pentru noi, au dat şi au făcut totul pentru ca fiecare din noi – badea Gicu, născut în 1937, bădiţa Simion, 1939, naşul Visarion, 1942, Valentina, mama Primarului general Dorin Chirtoacă,1948 şi subsemnatul 1951 – să  facem studii, pentru ca viaţa noastră să fie mai uşoară, mai bună decât a lor. Dar n-a fost să fie, viaţa noastră a fost furată, călcată de şenilele regimului comunist de ocupaţie, la fel ca şi viaţa părinţilor noştri. Mulţumirile şi plecăciunile noastre, scumpilor noştri părinţi, care sunteţi plecaţi în ceruri la Dumnezeu, mai mult din partea mea şi a Valentinei, fiindcă ceilalţi – Gheorghe, Simion şi Visarion – nu  mai sunt alături de noi, ci alături de voi,  acolo sus. Dumnezeu să vă odihnească, Dumnezeu să aibă grijă de voi, scumpii noştri părinţi şi fraţi, măcar acolo sus, în ceruri, fiindcă aici, pe pământ, viaţa v-a fost tare grea, dureroasă şi amară. Dar, din fericire, sau din păcate, numai Dumnezeu ştie de ce a dat ca viaţa să fie aşa, viaţă pe care majoritatea dintre pământeni o trăiesc greu, iar unii foarte greu. Şi pentru fiecare din noi, fie bogat, fie sărac, ea rămâne aşa cum a descris-o Herodot: “În viaţa aceasta atât de scurtă, nu este nimeni care să fie atât de fericit, încât să nu-i vină adesea în minte că-i mai preferabil moartea decât viaţa. Căci nenorocirile şi bolile care dau peste el nu-i dau răgaz să facă ca viaţa să-i pară lungă, cu toate că-i de scurtă durată. De aceea, fiindcă e plină de suferinţe, moartea este lucrul cel mai preferabil pentru om; numai zeul singur se bucură de o existenţă fericită, pe care însă o invidiază la muritori.”

Poate combate cineva ceea ce a spus Herodot? Nu cred, doar BURTĂRARII, ei sunt destepţi, doar ei ştiu multe şi de toate, ei sunt muntele, ei sunt pâinea, aerul, apa şi pământul, doar ei şi numai ei ştiu ce este naţiunea, care sunt drepturile ei, cum trebuie să traiască o naţiune, o societate, un om, cine-i cinstit şi cine-i  hoţ, cine-i mai deştept şi cine trebuie să fie întotdeauna primul. De ei, în toate timpurile, a depins totul, inclusiv viaţa omului, iar astăzi tot de ei depinde şi viaţa cetăţenilor Republicii Moldova, şi nu numai. Numai ei şi doar ei ştiu cine-i patriot şi cine-i patrihoţ. Dar cea mai bună profesie a lor a fost şi rămâne, pentru toate timpurile, lustruirea (vorba le aparţine) celor care  folosesc puterea pentru a acumula avere, inclusiv pentru ei. Ce-i drept, doar câte un os, şi acesta din paşte-n în paşte, iar mai apoi şi câte un genunchi, numai că nu pentru burtă, ci în… Dar, important lucru, ei ştiu sfârşitul operei, şi atunci te întrebi, de ce fac acest lucru? Burta, care din păcate nu are cap, ci doar c…

Ce-a fost până la mine, apoi în perioada vieţii mele, dar anii importanţi sunt începând cu 1987-1989 şi până în clipa în care scriu acest material, ani cruciali pentru destinul nostru. Au scris şi vor scrie istoricii, dar adevăraţii istorici, nu istoricii-burtărari. Pe unii burtărari îi cunosc personal, din anii când am început lupta pentru cauza naţională – de fapt, unii dintre ei continuă şi azi din răsputeri  să-şi rupă “bunghii” pentru cauza “lor”, – pe alţii, care sunt mai tineri, i-am cunoscut din zilele noastre. E jalnic să-i priveşti, e jalnic să-i cunoşti, e jalnic să-i citeşti, e jalnic să-i auzi. Permanent umblă cu zâmbet, desigur fals, şi cu capul niţel aplecat, ceea ce înseamnă că pe alocuri nu-s mulţumiţi, dar cel mai important e că lumea, chiar dacă nu toată, ştie că el este burtărar.

BURTĂRARII şi ei sunt diferiţi. Unii, odată cu dispariţia URSS, au renunţat la această profesie, alţii au slujit puterea ocupanţilor până-n în ultima zi, până nu s-au convins că imperiul e pe moarte şi că lupta  pentru limba română, ca  limbă oficială, şi revenirea la alfabetul latin a cenaclului “Alexei Mateevici” şi a Frontului Popular, susţinuţi de sute de mii de oameni, e aproape câştigată. “Geniul” din ei posibil le sulfa: e timpul să vă orientaţi, nu întârziaţi cu decizia, “binele” e pe sfârşite, puterea se va schimba, iar odată cu ea, adio “osul”, adio “icra neagră”! E timpul să slujiţi noii puteri, aşa cum aţi facut-o până acum în vechiul regim, dar să nu uitaţi: cauza rămâne KPSS. Pentru unii soluţia,  pentru alţii ordinul, şi din locomotiva URSS, burtărarii s-au aciuat prin “ciuciu-hopa” în carul Frontului  Popular. Dar, întrucât FP a luat naştere pe baza Mişcării Democratice în susţinerea ” perestroicăi” (formată de către KGB, lucru auzit mai târziu) în sprijinul lui M.Gorbaciov, care era plină de kaghebişti şi burtărari, mult n-a ţinut. După ce au fost cunoscute rezultatele alegerilor din 1990, în care din 380 de mandate, împreună cu cele din stânga Nistrului, membrii şi simpatizanţii FP au câştigat doar 133, Moscova imperială a înţeles că ceea ce nu i-a reuşit în anii 1988-1989 îi poate reuşi după alegeri, adică distrugerea Frontului Popular, şi şansa nu trebuie ratată. Dictum factum, adică zis şi făcut. KGB-ul îşi adună unul câte unul kaghebiştii şi burtărarii, le înmânează ordinul şi instrucţiunile şi, la treabă, băieţi şi fete, spunându-le ca întotdeuna: “Patria” se mândreşte cu voi. Primind pacheţelul cu  “icra neagră” şi “osul”, kaghebiştii şi burtărarii nu aveau răbdarea de a-şi bucura “patria lor”, şi cu vocea lor patriotică, indiferent unde se aflau, strigau: “Slujim “Patriei”. Ce-i drept, încetişor, aşa încât să nu-i audă nimeni, că altfel au prăbuşit misiunea, si nu numai. Putea s-o ia şi la mo…, pentru că membrii şi susţinătorii FP, când auzeau că printre noi sunt şi “patrioţi” de felul acesta sau îl simţeau pe vreunul din ei, erau gata să-l sfâşie pe loc.

Apropo, astăzi  majoritatea marilor patrioţi, care susţineau ideile cenaclului “A. Mateevici” şi ale Frontului Popular, care au venit pe jos sute de kilometri – de la Cahul, de la Ştefan Vodă, de la Ungheni, de la Briceni, într-un cuvânt – din toate localităţile multpătimitului nostru pământ, – la prima Mare Adunare Naţională din 1989, nu cunosc probabil că, dacă nu era persoana care încurca cel mai mult, la fel cum încurca şi pe KGB, adică eu, aceasta s-ar fi desfăşurat la Schinoasa, în “valea motocrosului”. Aşa au hotărât comuniştii sovieto-moldoveni şi Executivul Frontului Popular a acceptat. Îmi amintesc şi argumentele unora: pentru ca Marea Adunare Naţională să aibă loc, indiferent unde. Eu, care nu am fost pe placul KGB niciodată,  aşa cum nu vă plac nici vouă, fiind prin rotaţie Preşedintele Executivului FP, nu m-am putut împăca şi a doua zi i-am scris lui M.Snegur, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM de atunci,  următorul demers (citez din memorie): Prin prezenta, Frontul Popular din Moldova vă aduce la cunoştinţă că nu este de acord cu decizia Prezidiului ca Marea Adunare Naţională să se desfăşoare la “motocros”.  Marea Adunare Naţională va avea loc în piaţa Victoriei (aşa se numea atunci Piaţa Marii Adunări Naţionale de astazi). Preşedinte, Mihai Ghimpu, semnătura şi punctum. Comuniştii au sughiţat, de câte ori nu ştiu, dar nu ne-au mai chemat sa discutăm şi nici nu s-au împotrivit. Astfel, dragii noştri “mari patrioţi”, prima Mare Adunare Naţională a avut loc în centrul capitalei, dar nu unde au dorit comuniştii – acolo unde pasc vacile şi oile. Decizia lor urmărea scopul de a compomite Marea Adunare Naţională, şi nu în ultimul rând compromiterea membrilor Comitetului Executiv al FP, adică a conducerii Frontului Popular în faţa acelora care ne susţineau pe noi, şi nu pe ei- comuniştii care “reprezentau şi apărau poporul”, ocupat la 28 iunie 1940.

Aşadar, să fie clar pentru toată lumea că ceea ce ne-a reuşit se datorează acelor sute de mii de oameni, care prin susţinerea lor au întărit puterea noastră în lupta cu comuniştii ocupanţi. Victoria noastră însă, în loc de fericire, le-a adus necaz şi astăzi adevăraţii noştri patrioţi, în loc să se bucure de o viaţă bună, la care contribuţia lor a fost decisivă, au fost puşi în situaţia să plece în lumea mare pentru a-şi salva viaţa proprie şi a familiei. Şi totul din cauza  conducătorilor şi a unor deputaţi de atunci, care  nu au avut curajul să facem reformele necesare, sau poate nu le-a dat voie Moscova, numai ei ştiu. Ironia soartei, stimaţi cetăţeni, e că cei care au slujit ocupanţii sunt acasă, trăiesc bine-mersi, iar  acei care au fost prigoniţi în perioada de ocupaţie, din nou prigoniţi, dar de data aceasta de statul pentru care au luptat, nu de străini.

De ce, Doamne,dai viaţă bună, nu numai celor care sunt cinstiţi şi muncesc, dar şi burtărarilor, în toate timpurile? Să nu mori de scârbă, sau poate mai bine să iei o …,      şi ….  Nu, nu face, nu merită. Aşa cum suntem noi, moldovenii, ei pot deveni eroi!

NOTA BENE:  Cuvântul “Burtărarii” nu există în limba română. “Burtărarii” sunt  o invenţie lingvistică, care îmi aparţine. Ea defineşte, cred, cel mai bine o tagmă socială destul de întinsă, o tagmă fără valori morale, fără convingeri politice, fără credinţă şi fără frică de Dumnezeu, gata să slujească orice regim politic, gata să trădeze frate şi soră, neam şi ţară. Dumnezeul căruia i se închină “burtărarii” şi pe care îl invocă oridecâteori sunt puşi în situaţia de a-şi justifica infamia este propria lor Burtă.

(Va urma)

Blogul Preşedintelui PL Mihai Ghimpu http://ghimpu.wordpress.com/